Drumul spre calugarie incepe din inima noastra catre manastire. Daca in inima este chemarea Domnului, adica o iubire nespusa de Hristos, o dragoste nebuna, dar o dragoste ce dainuie, nu trecatoare si efemera asa cum este dragostea noastra omeneasca atunci calea este calugaria.
Daca in inima gasim o dragoste trecatoare, adica scurta de luni, sau chiar un an doi, atunci nu. Cine are o astfel de chemare sfatul meu este sa astepte si sa vada ce se intampla in inima sa. Daca focul iubirii a scazut cu siguranta ca nu calugaria este calea. Daca focul creste , atunci sa mai astepte inca o perioada sa se incinga bine inima si apoi sa mearga acolo unde ii este chemarea.
Nu mergeti pentru lipsuri si saracie , pentru ca nu se cuvine sa faceti experimente cu sufletul vostru. Domnul cu voi!
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|