Asta nu știu, Mihnea.
Eu doar continuam raționamentul pe care îl începusei onorabil în postarea ta. Văzusem că te opreai tocmai la propria ta experiență și, cu speranța că nu te superi, am voit să ți-o reamintesc. Fiind convins că te vei folosi mai mult de experiența personală decât de presupunerile referitoare la alții.
De ce nu continui raționamentul incluzînd și propriile pățanii? Te oprești chiar la tine? Nu ar fi fost mai potrivit să începi cu ceea ce cunoști mai bine? Pruncul și albia, apa murdară și avatarurile "trezirii" orgolioase a adolescenței... Asta e!
Dacă te interesează cumva opinia mea - Pentru un om botezat în Biserică, așadar deja ales și dăruit, problema nu mai e de a se converti. Asta ar fi opțiunea celor din afara Bisericii, eventual. Pentru noi treaba constă în a ne adânci acolo unde am fost înrădăcinați, iar nu de a ne fâțâi de colo-colo cu speranța capturării vreunei ciori de pe gardurile altora... Avem atât de mult război cu întunericul din noi înșine, care ne separă de Lumina dinlăuntrul nostru, de Împărăție, încât e pierdere de vreme să ne îndulcim cu fructe exotice. (Nu mă refer la țară, la job sau la alte lucruri exterioare, nici măcar la tipul de țigări preferate ori la soiul de struguri din care alegem să ne înveselim frumos, uneori. Ci numai la viețuirea duhovnicească, atât cât o fi posibilă la fiecare.)
Și mai e ceva, tot din bătrâni, Mihnea: calul de dar nu se caută la dinți. Că numai unul a fost cal troian și, încă, acela era de lemn...
*
În gogoașa apucăturilor speculativ-livrești nu crește fluturele Cerului, frate Mihnea...
Iertare pentru contrare!
Last edited by Ioan_Cezar; 28.03.2015 at 12:59:01.
|