View Single Post
  #10  
Vechi 28.04.2012, 13:17:54
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul

Odata pierduta acea transparenta, partea materiala a omului a devenit opaca, si-a schimbat delicatetea, transparenta si s-a invartosat.
Părerea mea personală este că ceea ce numim "Căderea", cu alte cuvinte alungarea din paradisul terestru și, în fond, începutul istoriei, a marcat doar un primum movens al unei Căderi continue. Împreună cu cei din școala Tradiției (sau a Philosophiei Perene), un Guenon, un Evola, un Schuon, un Mihai Vâlsan, eu cred că în toată istoria Cădearea continuă. Atunci, la alungarea din Eden, moartea a intrat în lume, numai că atrocitatea ei nu atinsese nivelul de azi. Oamenii dinainte de Potop trăiau sute de ani și aveau capabilitate să procreeze la vârste care ni se par, la scara vieții de acum, uluitor de înaintate. Ei aveau, chiar și după intrarea pe toboganul Căderii, acces la Dumnezeu într-o formă pe care noi nu o mai avem acum. Dumnezeu le vorbea și ei îi vorbeau așa cum vorbim unii cu alții. Fața Lui nu îi ardea încă, și vocea Lui nu le părea tunet. Dar chiar și după Diluviu, oamenii încă trăiau frecvent peste 100 de ani. Dumnezeu încă le vorbește, deja nu "față către față", dar într-o formă mai directă decât azi. Preoții, patriarhii și Regii îi vorbesc Lui și Îl aud pe El altfel decât putem noi acum. Ceva s-a pierdut ireversibil. Noi nici nu mai știm exact ce era acel curios obiect (probabil vestimentar) pe care îl purta David ca să vorbească cu Dumnezeu. Opcifierea începuse deja, paradigma se schimbase odată cu Căderea, dar nu avea gradul de acum. Nu avea gradul de acum nici în perioada apostolică: oamenii, oameni obișnuiți, agricultori, croitori și alți meseriași, aveau ceea ce azi numim "deschidere metafizică". Discursul Sf Paul în Aeropagul Atenei este incredibil: oamenii vorbeau despre ceea ce transcende lumea vizibilelor. Problema este nu numai că noi nu mai avem un Sf Paul, problema este că nu mai avem un parlament ca atunci. Opacifierea nu avea gradul de acum nici chiar în epoca patristică. Teologi excepționali, precum un Ioan Chrysostom, un Ioan Damaschin, un Grigore de Nazianz, un Maxim Confesorul (ca să nu-i amintesc decât pe cei din "plămânul răsăritean al Bisericii" nu erau "existențe în gol", ci răsăriseră din și hrăneau un sol fertil în care oamenii, îmbrăcați deja de mult în "haine de piele", încă mai aveau "organ metafizic". Partidele politice de atunci erau altfel decât azi: polarizarea lor era în jurul întrebării "este sau nu este legitim cultul icoanelor?" Noi, cu orice efort al imaginației, nici nu ne-am putea închipui o lume în care USL-ul să susțină cu argumente opțiunea iconoclastă (să zicem), în timp ce PDL-ul să susțină opțiunea iconodulă. Sau în care Parlamentul României să dezbată asupra numărului de îngeri care ar încăpea pe un vârf de ac. Căderea nu atinsese gradul de acum nici chiar în perioada scolastică. Pe atunci, "știința sacră", teologia, încă se mai bucura de un loc eminent. Oare astăzi, după doar câteva secole de atunci, ar mai fi posibil ca Universitatea din Sorbona să susțină realismul în timp ce Universitatea din Oxford să susțină nominalismul? Dar chiar și în zorii epocii moderne opacitatea nu atinsese cota de acum. Cine a studiat mai cu atenție Revoluția din Anglia din vremea lui Cromwell s-a putut convinge că partidele se polarizau, încă, pe tematică religioasă. Noi, care optăm în funcție de burtă, adică de pâinea cu care ne hrănim, am ajuns să proiectăm politicianismul de azi asupra politicienilor din trecut și credem că mereu a fost așa. Am ajuns la o vreme în care matematicieni de talia lui Pascal încă se ocupau cu pasiune de teologie, opera teologică a lui Pascal fiind cel puțin egală ca valoare cu cea științifică (antinomie, de altfel, curând apărută). Același lucru se poate spune (dar pe coordonate protestante) despre Newton, un teolog protestant de uriașă statură.
Și când se va termina Căderea începută de Adam? Părerea mea este că se va termina odată cu sfârșitul istoriei, la Seceriș. Va continua, și anume va continua într-un ritm tot mai rapid. Coborâșul istoriei va ajunge la cote pe care nici nu le imaginăm astăzi. Din fericire, atunci când totul va părea pierdut, totul va fi câștigat prin Advențiu. De aceea, să nu ne temem, nici să privim cu groază apropierea intrării triumfale a lui Cristos în lume, fiindcă sfârșitul chipului actual al lumii va fi, de fapt, sfârșitul unei iluzii. Lumea va fi câștigată: vor coexista un Cer nou și un Pământ nou.

Doamne, vino Doamne !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 28.04.2012 at 13:20:26.
Reply With Quote