View Single Post
  #15  
Vechi 04.06.2012, 13:53:47
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

CAPITOLUL VI

Ortodoxia ca metodă de vindecare a sufletului (II)


,,Căi de vindecare

a) Credința ortodoxă

Cu adevărat este nevoie de o credință tare; căci dacă credința se schimbă, se deformează automat și vindecarea. Spre exemplu: dacă renunțăm la învățătura că Hristos este Dumnezeu, nu mai putem fi mântuiți; căci cum ar putea un om să mântuiască un alt om ? Este unul din argumentele principale ale Sfântului Athanasie cel Mare împotriva lui Arie, care susținea că Hristos nu este increat, ci creat. Dacă tăgăduim că Duhul Sfânt este Dumnezeu, atunci iarăși tăgăduim mântuirea, ș.a.m.d. Așadar noi credem și mărturisim că Hristos e singurul Dumnezeu adevărat; că Biserica Ortodoxa este un spital care îl vindecă pe om; că Sfinții Părinți sunt adevărați vindecători, care vindecă prin puterea lui Hristos; că poruncile lui Dumnezeu sunt asemenea prescripțiilor unui doctor, care pornesc de la boala concretă a omului și vizează vindecarea lui. Astfel, încercăm să ținem toate poruncile lui Hristos (cf. Evanghelia după Matei cap. 5-7), iar inima începe încet să se vindece.

b) Conștientizarea bolii

Sunt două căi de recunoaștere a stării noastre duhovnicești. Prima este venirea harului lui Dumnezeu în sufletul nostru. Astfel, când harul lui Dumnezeu vine în inima noastră, el ne dezvăluie starea în care suntem. Apostolul Pavel, după vederea lui Hristos în slava Sa, s-a dus în pustia Arabiei și a trăit în adâncă și deplină pocăință. Pocăința este grea pentru omul ne-duhovnicesc. Dar când în sufletul său răsare harul lui Dumnezeu, el își vede pustiirea și începe să plângă.Există și o a doua cale prin care ne dăm seama de starea noastră duhovnicească: eșecul total al vieții noastre. Când ni se iau cele câteva proptele pe care ne-am sprijinit întreaga viață, când eșecul în viața personală sau în cea familială și socială ne duce într-o fundătură, atunci, dacă avem o înclinație lăuntrică, vom găsi ieșirea, care este Hristos. Deznădejdea lumească împreunată cu nădejdea în Dumnezeu ne poate duce la conștientizarea stării noastre duhovnicești.

Pe locul doi urmează conștientizarea bolii. Omul trebuie sa fie conștient de boala sa. La fel cum bolnavul își dă seama de boala sa și se duce la doctor spre a fi tămăduit, la fel se întâmplă și cu boala duhovnicească.Pentru a conștientiza starea noastra sufletească, ne străduim să ținem poruncile lui Hristos. Făcând aceasta, trupul se supune sufletului, iar sufletul, voii lui Dumnezeu. Dacă nu suntem conștienți de boala pe care o cauzează păcatul, de confuzia generată de rațiune, de neliniștea iscată de gândurile de nesiguranță și deznădejde sau de remușcări și de imaginile închipuite, atunci încercăm să cercetăm Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii. Astfel putem să ne dăm seama de lipsurile noastre sau, mai degrabă, și chiar mai bine, simțim că suntem bolnavi. Cuvintele proorocilor, apostolilor și sfinților ne sunt un fel de oglindă duhovnicească. Aflând martiriul sfinților mucenici, ajungem conștienți de lipsa noastră de credință. Citind despre viata de asceză a atâtor sfinți, ne dăm seama de inerția noastră spirituală.

c) Preotul-tămăduitor ortodox

Dar, de bună seamă, se cere și un tămăduitor duhovnicesc potrivit, spre a fi călăuziți cum se cuvine. Apostolul Pavel, după vedenia de pe drumul Damascului, s-a întâlnit cu Anania. La fel, fiecare om care păsește pe calea credinței, are nevoie de un călăuzitor. Este absolut necesar pentru viața sa duhovnicească. Este aproape cu neputință ca omul să înainteze fără un călăuzitor. Drumul vieții duhovnicești este atât de lung, încât nimeni nu poate călători și ajunge la capătul său fără o călăuză.

Preotul se cheamă și părinte duhovnicesc. De ce este părinte ? Fiindcă naște fii duhovnicești. Apostolul Pavel folosește de mai multe ori termenul, în Epistola către Corinteni spune: „Că de ați avea zece mii de dascăli întru Hristos, dară nu mulți părinți; că întru Hristos Iisus prin evanghelie eu v-am născut pre voi” (1 Cor. 4, 15). El i-a născut prin evanghelie, adică prin dumnezeiasca Descoperire pe care o primise de la însuși Hristos. Apostolul Pavel primise Descoperirea de la Hristos. Era purtător al Descoperirii dumnezeiești și a împărtășit-o, a predat-o fiilor săi duhovnicești; și astfel le-a dat din nou viață.În tradiția patristică se vorbește despre botezul prin apă si prin Duh. Hristos a descoperit acest adevăr în convorbirea Sa cu Nicodim. El a spus: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Simon Magul, de exemplu, fusese botezat în numele lui Hristos, totuși nu primise încă Botezul Duhului. Din această cauză, Sfântul Chiril al Ierusalimului spune: „A fost botezat, dar nu luminat. Deși și-a băgat trupul în apă, sufletul lui nu a fost luminat de Duhul”. Vedeți cum vindecarea urmează chiar după botezul cu apă, până ce omul primește Botezul Duhului – care este luminarea minții – când se face Templu al Duhului Sfânt ?

De altfel, Sfântul Apostol Pavel își arată maternitatea duhovnicească și față de Galateni: „Copiii mei, pre care iarăși cu durere vă nasc, până ce se va închipui Hristos în voi” (Galat. 4, 19). Preotul este și doctor ce vindecă bolile duhovnicești ale poporului. El este cel care vindecă prin puterea lui Hristos – ca un alt Moise – poporul cel nou al lui Dumnezeu și-l călăuzește către pământul făgăduinței. Din toate aceste pricini termenul de tămăduitor pentru preot – și mai ales pentru părintele duhovnicesc – nu este nepotrivit.

d) Metoda tămăduirii ortodoxe sau nevoință ortodoxă

Liniștirea minții de involburarea de ganduri „Iar tu când te rogi, intră în cămara ta și, încuind ușa ta, roagă-te Tatălui tău Celui întru ascuns” (Mat. 6, 6).

Astăzi, mulți oameni trăiesc într-un fel de închisoare a simțurilor. Suntem închiși în aceasta și ni se dă voie cel mult să-i înfrumusețăm atmosfera înspăimântătoare. Dar partea tristă este că nouă ne place să trăim și să ne petrecem viețile „întemnițați”. Tocmai de aceea cresc atât de mult așa-numitele probleme psihologice și chinuitoarele probleme existențiale, care nu pot fi rezolvate prin soluțiile omenești. Proliferarea îmaginației bolnave, divinizarea rațiunii, dezlănțuirea necontrolată a simțurilor și inexistența liniștii lăuntrice ne-au făcut să ne îmbolnăvim. Nu ne mai putem privi drept în ochi.Mai mult, ne temem de singurătate și izolare, de aceea nu mai suportăm să fim singuri. De îndată ce intrăm în mașină, deschidem imediat radioul sau casetofonul cu muzica preferată, ca să ne țină de urât. Întorcându-ne acasă, primul lucru pe care-l facem este să deschidem televizorul, indiferent dacă cineva se uită la el sau nu. Ne-am umplut mintea de gânduri care ne tulbură și nu ne lasă să gândim în tihnă. Toate acestea și încă multe altele arată inexistența isihiei sau liniștirii lăuntrice a minții."(va urma)

RUGACIUNE DE DIMINEATA SCRISA DE PARINTELE ARSENIE BOCA

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 04.06.2012 at 14:10:43.
Reply With Quote