Citat:
În prealabil postat de LapetiteMoc
Astazi , o noua experienta.
L-am comemorat intr-o sesiune speciala la Universitate pe Emil Cioran. Fiind singura romanca din Facultate, colegii erau curiosi cum suna in limba romana cateva dintre textele cioraniene, pentru ca in franceza au o muzicalitate splendida. Am tradus rapid si am citit in romana. Apoi au mai vrut, si am citit din Eugène Ionesco. Nu s-au plictisit, si am citit Eminescu (autor necunoscut pentru ei). Erau in extaz , desi nu intelegeau textul ("Luceafarul"). La un moment dat le-am spus ca ma opresc aici (dupa vreo 20 de strofe). Dar, surpriza, vroiau sa asculte pana la capat, le placea ritmul, curba melodica a versului.
Iata ca Eminescu este inepuizabil chiar si pentru necunoscatorii limbii romane! Ce limba plina de gratie ne-a creat poetul nostru drag! Domnul sa-l binecuvanteze pentru darurile ce le-a oferit semenilor fara a cere "plata" (glorie si aplauze)!
|
Eminescu, un suflet mare cat neamul romanesc. Unii il acuza ca nu era ortodox sadea, dar uita ca el a avut alta menire: aceea de-a cuprinde in sufletul sau mare intreg neamul nostru. Iar neamul nu e format numai din crestini sau ortodocsi. Dar inaltimea la care a urcat el neamul romanesc, din punct de vedere spiritual, ne permite astazi sa privim de la egal la egal pe altii ce erau cu mult in fata noastra. Vesnica lui pomenire.
Har, smerenie si jertfa de sine. (ce bine i se potrivesc lui Eminescu!)