Citat:
În prealabil postat de camy_d
Astăzi, vineri, trebuia să țin post, că și așa țin cam puține zile. Țin în fiecare săptămână vineri.
A venit o colegă cu sărățele la școală. Cum am auzit "sărățele", imediat m-am aruncat pe ele, că iubesc această mâncare. Când iau o bucată, simțind gustul de brânză, mi-am amintit că țineam post. Mi-a părut rău că uitasem, dar am zis că dacă mi-am stricat postul cu o bucată, ce mai e și a doua? Așa că am luat în continuare hotărând apoi să nu mai mănânc de dulce.
Pauza următoare o colegă avea un fel de pernițe, dar mai bune decât cele Viva. Iar am uitat și am luat.
Dar n-a trebuit ca dracul să-mi bage uitarea decât de două ori. Că a treia oară, colega de bancă a scos o ciocolată nemțească cu alune, iar atunci am zis că mi-am stricat postul cu sărățele, apoi cu pernițe, deci nu mai e mare lucru dacă mai iau și ciocolată. Pauza următoare iar am mâncat sărățele, deși iar nu uitasem, dar din același motiv ca și ciocolata, că era prea târziu să mă mai abțin de la mâncare de dulce.
|
Uitarea e din vina noastra exclusiv. Mi s-a intamplat si mie.
Postul trebuie sa fie insotit de rugaciune pentru ca atunci ne ataca vrajmasul mai mult.
Iar legat de faza cu stricatul postului e o capcana pervesa a necuratului. Asta e din seria "daca tot ma spovedesc, macar sa pacatuiesc pana atunci".