Din cartea Pr. Păcurariu[1] despre unele legi de-ale mitropolitului Dositei Filitti al Țării Românești (1793-1810):
Citat:
|
Datorită abuzurilor care se făceau la hirotonii, mitropolitul a obținut, se pare tot în același an, un hrisov de la domnitorul Alexandru Moruzi, prin care se prevedeau anumite restricții privitoare la hirotonii, spre a nu spori în chip inutil numărul preoților. Astfel, se prevedea ca de aici înainte candidații la preoție „să aibă adeverință de la toți sătenii lui, cum că este trebuință de preot la acea biserică”. Credincioșii erau îndatorați să dea mărturie și asupra moralității candidatului la preoție și a soției sale.
|
Deci se lua în considerare judecata mirenilor asupra moralității familiei preotului. Am auzit acum idei că viața personală a preotului nu privește pe mireni dar nu e așa. Nu există nicio diferență între „viața preoțească” și „viața personală”. Preotul slujește lui Dumnezeu mereu nu doar duminica, trebuie să se reflecte în viața personală și în oamenii apropiați lui.
[1] Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6. (pagina 405)