[Mosh-Neagu]

Eu mai credincios decat X... Ce eroare grava...
Din pacate vedem des un astfel de mod de inselare si nu doar in randul celor mai putin "dusi la biserica", ci la cei care se cred in masura mereu sa dea sfaturi competente, fiindca au citit mult. Daca au citit sau se lauda ca au citit, e problema lor; si fariseii se laudau ca sunt credinciosi dar - vai - n-au inteles nimic din ce-ar fi trebuit.
Cat de credincios sunt eu fata de X, nu-mi sta mie in putere sa stiu. Pot banui dupa niste aparente, dar numai Dumnezeu stie sufletul si credinta fiecaruia. Iar aici nu vorbim de criminali versus calugari fiindca nu facem filozofia extremelor, ci vorbim de oamenii societatii noastre obisnuite.
Exista doua feluri de indaradnici aproape incurabili: cei care spun "Lasa-ma-n pace si nu ma mai bate la cap cu mersul la biserica si cu duhovnicul, ca eu cred in felul meu!" si altii care spun: "Ascultati aici, ca va spun eu cum stau lucrurile, ca am citit cutare si cutare si sunt serios, adica nu ma joc de-a credinta si de-a adevarul". Si la unii si la altii, Duhul Sfant nu-si poate face salas fiind vorba de acelasi lucru: mandria, bat-o s-o bata...
Credinta, fratilor, nu ne-o punem noi, ci Dumnezeu si doar in anumite momente. Cine se considera mai credincios e o mare pacoste pe pamantul asta, si nu vorbeste el, ci vrajmasul care il indeamna s-o faca. Oare de cate ori n-am vazut cazuri cand un om considerat ultimul pacatos sau ultima desfranata au inteleptit intr-o clipita, oameni induhovniciti dar care cautau de ani de zile niste raspunsuri si nu le aflau? ADEVARUL il putem afla din orice sursa, DACA Dumnezeu ingaduie. Iar ca sa ingaduie Dumnezeu, e nevoie de cate ceva ce noi nu suntem in stare. Nu suntem in stare sa cerem iertare, fiindca dupa parerea noastra , noi nu gresim. Nu suntem in stare sa recunoastem deschis si onest, in fata lui Dumnezeu, ce putregaiuri de oameni, suntem si parem foarte confuzi cand de fapt intre noi si Dumnezeu nu-i nici un dialog, ci o forma primitiva de rugaciune care se incapataneaza sa ramana fara efectul asteptat. Nu suntem in stare sa facem intotdeauna binele care ne sta in putere, din mult prea mult egoism, dar NU ni se pare firesc sa spunem si acest mic amanunt la spovedanie. Nu suntem in stare sa tratam cu acelasi zambet si suflet deschis si pe bogat si pe calic, si pe cel frumos parfumat, si pe cel care pute de-ti intoxica plamanii, si pe cel care te binecuvinteaza, si pe cel care te fura... Mantuitorul la fel i-a iubit pe toti: "Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre." Mat 11:29