View Single Post
  #4  
Vechi 09.08.2014, 02:44:59
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit

Doamne ajută, Florin-Ionuț!
Aș vrea să te întreb care ar fi mesajul pe care dorești să îl dezbatem pe topicul acesta. Iartă-mă te rog, dar nu îmi e foarte clar.
Urmărești vreo finalitate anume?
Ne atragi atenția asupra vreunui aspect folositor despre care presupui din capul locului că ne scapă?

Găsesc deocamdată trei tâlcuri în postările tale:
a) credința că suntem iertați, că ni se "șterg" păcatele dacă facem rugăciune umilită, din inimă, duce la iertarea păcatelor;
b) pocăința (îndreptarea vieții) șterge păcatele nespovedite (măcar pe cele considerate "ușoare");
c) practica spovedaniei ar trebui restrânsă doar pentru un anumit gen de păcate, anume foarte grave.
Înțeleg bine? Acestea ai vrut să transmiți?

Și ce se întâmplă dacă nu mergem la spovedit cu păcatele deja iertate? Pierdem ceva?
Invers, ce câștigăm dacă mergem la spovedit cu păcatele deja iertate (fără intermedierea părintelui duhovnic, așadar)?
Și care mai e noima spovedaniei dacă păcatele sunt deja iertate prin căință, fapte bune/pocăință? Ce rol mai are în acest caz duhovnicul?

Te întreb cu gând curat și aștept cu interes răspunsul tău.
Toate cele bune, Florin-Ionuț,
Doamne ajută!

P.S. Mă întreb dacă nu apare pe undeva pericolul subiectivismului, al interpretării ce duce la solilocviu... O alunecare în păreri de sine, bune ori rele etc. Cât despre multele păcate insuficient conștientizate ori de-a dreptul negate, precum și despre obiceiul minții de a practica autoînșelarea ... nu mai zic, ca să nu par prea neîncrezător ori sumbru/deznădăjduit...:)

Last edited by Ioan_Cezar; 09.08.2014 at 02:58:15.
Reply With Quote