Subiect: Apostolul Pavel
View Single Post
  #3  
Vechi 13.07.2012, 23:42:30
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Intradevar prezentarea apostolului de catre IPS Anania(dansului ii apartine prima parte a citatului)este una extrem de vie,sugestiva,o imagine dinamica si mai ales umana,nu ii izoleaza personalitatea intr-un fel de incremenire istorica trecuta si irepetabila,un glob de sticla ce conserva aparenta dar ucide esenta,poarta sperantei este lasata deschisa.Sa le dea Dumnezeu tuturor celor care au acesta vocatie sa tina aprinsa in sufletele oamnenilor dragostea pentru Hristos,centru gandirii Apostolului Pavel.

Personal,atat cat m-a dus mintea, studiez de mult timp viata si invatatura apostolului si as dori sa spun ca doar un om calauzit de Duhul Sfant,cum a fost Pavel, poate atinge asemenea profunzimi ale intelegerii.A fost un om,asa cum il descria si IPS Anania,extraordinar,esenta unor culturi cateodata in conflict dar si de multe ori intr-o intrepatrundere profund transformatoare,o personalitate covarsitoare,unica in crestinism.Un om al predicii,trairii,meditatiei dar si un om de actiune,care nu a ezitat in anumite circumstante sa foloseasca diplomatia si persuasiunea.A trait conform la ceea ce a spus si mai ales conform cu ceea ce a crezut,nu era omul jumatatilor de masura,al caldiceilor cum suntem noi,voia totul pentru Hristos.Foarte greu sa-i surprinzi toate aspectele personalitatii,prezentare facuta de IPS Anania surprinde acest paradox.

Cand eram putin mai tanar si mai visator imi doream sa scriu o carte despre Pavel,o carte ca nici una alta.Am realizat pe parcurs ca s-ar putea sa nu-mi ajunga timpul vietii pt a cuprinde intr-un paharel cum sunt eu revarsarea geniului culturii Mediteranei care a fost Apostolul Pavel.Este un model dar sa nu uitam ca el si-a dorit cel mai mult ca nu el sa fie modelul principal ci Hristos,o dovada a credintei si smerenie sale greu de imaginat in ziua de azi,intr-o lume a afirmarii personale,a individualismului.In Epistola catre Romani Apostolul Pavel spunea,intr-o chintesent a ceea ce noi am pierdut demult in lumea noastra moarta: ,,Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem.". Te lasa fara replica,doar intr-o utila introspectie pe care ar trebui sa ne-o facem,cat mai avem timp,in fata acestei oglinzi a credintei.

Doamne ajuta!+
Reply With Quote