Cand eram copil intre 7-10 ani sufeream destul de mult ca luam bataie in principal , asta ma durea , copii de la scoala , apoi cei de la bloc , apoi mama si ma tot gandeam dca as muri poate ar regreta ca m-au chinuit.Dar nicidecum nu as fi indraznit sa atentez la viata mea ca imi era foarte frica si asa ca ramaneam doar cu gandurile. Aveam si o constitutie firava , structura de intelectual ca asa au fost si stramosii mei , nu prea mancam , si cam neastamparat , timid ,sensibilos, asa ca o incasam regulat.
Apoi am crescut si m-am straduit sa pun ceva muschi care m-au ajutat sa nu mai fiu victima preferata.Nu am mai avut ganduri din alea.
Au venit la momentul pocaintei totale o vreme de care nimeni nu scapa pentru a se mantui , cand regreti ca te-ai nascut ca traiesti , cand zilele par luni si saptamanile ani .Invidiam pe cei ce mureau cum invidiaza oamenii pe cei mari si tari bogati.Dar sa ma sinucid nicidecum , frica imi era nespus mai mare decat in copilarie ca stiam ce inseamna : O SUFERINTA MULT MAI MARE DECAT CEA PREZENTA LIPSITA DE MANGAIERE SI NADEJDE PE DEASUPRA.Deci daca pe asta nu o pot suporta pe aia cum o voi duce si vesnic ?! Deci nu e alternativa , sinuciderea nu aduce usurare de loc.Plus ca aici nu inceteaza niciodata mangaierea , nadejdea ca poate scapi si asa si este pana la urma calvarul se sfarseste ,raul e mincinos si zice ca e vesnic insa tot ce incepe se si sfarseste , doar Binele a fost si este etern ,dupa Golgota vine explozia de lumina si putere dupa ce dai de talpa iadului incepe o inaltare vesnica spre infinit, pentru care am fost creati .Cred ca Maica Domnului ne tine sa nu cedam , multi au spus la fel , ea e da acea mangaiere in iadul cel mai de jos , ne ia in brate cand suntem gata sa crapam , si ne duce acasa .Fericiti cei ce o cheama neincetat , cei ce merg cu ea ajung la mantuire.
|