1. Prin sec. VIII-IX cand a luat avant imnografia si s-a dezvoltata cantarea bisericeasca, intr-adevar aceasta chestiune era o problema care starnea multe nemultumiri.
2. Acum nu cred ca tb sa punem problema atat de stringent. Nu putem sa revenim chiar usor la vechile randuieli, pt ca asta ar insemna sa renuntam de tot la unele cantari, pe care oricum nu le poate canta multimea. De exemplu prof. grec Foundoullis demontreaza ca "raspunsurile mari" chiar pana nu demult, mai ales in Sf. Munte se cantau recitativ. Axionul insa, care a fost introdus abia prin sec. XI-XII, din totdeauna s-a cantat foarte melodios - lucru greu de realizat pt simpli mireni. E clar ca Maica Domnului nu s-ar supara nici de o cantare mai modesta, dar ce facem cu marii protopsalti trecuti in calendar...?
3. Acolo unde acest lucru este posibil, cantarea tb generalizata, dar nu cred ca tb sa facem din asta mare tam-tam. De cand oamenii au inceput sa se impartaseasca mai rar, ei au vazut participarea mai mult prin verbul "a face" - ceea ce nu-i corect. A participa - inseamna a) "a face parte"; si b) "a trai". Cand vom redescoperi aceste dimensiuni, cantarea nu ne va mai preocupa atat de mult.
|