[tricesimusquintus]

În prealabil postat de rhadu_c

"Orice instituţie divină trebuie să aibă girul aprobării lui Dumnezeu, care se traduce în cazul acesta prin poruncă, ca să fiu mai explicit. Ori duminica nu are această aprobare."

Interesant rationament, doar ca nu stiu cat e de autentic. De unde l-ai preluat? Oricum daca ar fi sa ne luam dupa Ieremia 31,31-33 (31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.) ar reiesi ca legea cea noua e ceva mult mai profund decat o simpla porunca, e ceva de altfel dumnezeiesc, care nu mai are nevoie de formalitatea, de contabilitatea dictarii unei porunci oarbe, pentru ca e scris in inima credinciosilor.

Cu atât mai motivaţi ar trebui să fim în a respecta voinţa (Legea) Domnului, nu de frica pedepsei ci din iubire faţă de El.

În prealabil postat de rhadu_c

Legea cea veche a cam fost abrogata. Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata.

Matrixul Decalogului a rămas şi în Noul Legământ, deci şi sabatul. Bineînţeles-cum ziceam mai sus- raţiunea păzirii lui este net superioară. Ce este mai bine să te fereşti de furt doar de frica Poliţiei sau dintr-o conştiinţă educată?

În prealabil postat de rhadu_c

Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8). "Si zicand "unul Nou" Domnul a invechit pe cel dintai" (Evr., 8, 13), care a fost pus numai la "vremea indreptarii", adica pana cand avea sa fie indreptat si desavarsit de altul nou (Evr., 9, 10 ; 10, 9). "Caci daca Testamentul cel dintai ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru al doilea" (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, toate cele ale Vechiului Asezamant "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte asezaminte ale Legii Vechi a fost scoasa din vigoare si inlocuita si sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1-6; Gal., 2, 18-19).

Până la ultima frază, raţionamentul tău este corect, deoarece se referă la întregul sistem levitic, devenit caduc odată cu împlinirea lui prin jertfa Domnului. De ce în final treci brusc la Decalog? Poţi aplica acelaşi raţionament la fiecare poruncă în parte? Dacă nu, de ce tocmai la porunca din miezul Decalogului aplici acest tratament discriminatoriu (dacă da, cred că nici nu mai putem discuta de vreo logică)?

În prealabil postat de rhadu_c

Mantuitorul n-a stricat Legea si proorocii, sau, in general, Vechiul Testament, ci numai l-a inlocuit cu Cel Nou, care este desavarsirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi - dupa cum s-a aratat si mai sus - a avut numai un rol de invatator, spre a pregati omenirea pentru primirea lui Mesia: "Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza" (Gal., 3, 24-25).

Rolul de pedagog, rolul didactic l-a avut tocmai sistemul levitic al jertfelor, căci tocmai acesta avea menirea să pregătească poporul evreui pentru primirea lui Mesia şi pentru primirea lucrării Lui răscumpărătoare.

În prealabil postat de rhadu_c

Mantuirea noastra nu mai atarna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi sau de tinerea sambetei, ci de credinta in Iisus, Mantuitorul nostru.

Mântuirea noastră atârnă doar de Hristos, faptele noastre [bune] doar demonstrează că-L iubim pe Mântuitorul şi ascultăm de voia Lui. Am totuşi o întrebare: dacă continuăm să minţim, să furăm, să ucidem, etc. mai avem vreo şasă să fim mântuiţi?

În prealabil postat de rhadu_c

"Tu încerci să minimalizezi aria Lui de autoritate, prezentându-L ca pe un fel de mic zeu Cronos." - nu am dorit sa transmit un asemenea mesaj. nu stiu de unde ai inteles tu asta. eu doar am spus ca Hristos confera acelasi statut atat sambetei, ca celorlalte zile ale saptamanii spunand ca este "Domn si al sambetei".

Iartă-mă, cred că am exagerat puţin. Totuşi nu rezultă din text că Hristos S-ar fi referit la sabat în raport cu restul zilelor săptămânii.

În prealabil postat de rhadu_c

"3. Sabatul nu a fost simbol al vechiului legămînt. Aici va trebui să dai tu referinţa."
Uite referinta: "Sa pazeasca deci fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel..." (Ies., 31, 16-17).

"Sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Si sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit" (Ies., 31, 16-17).

Textele indică că sabatul era legământ în sine, nu că ar fi fost un simbol al Vechiului Legământ. Sabatul într-adevăr a reprezentat un adevărat stindard naţional al lui Israel, poate din acest motiv a fost protejat de el cu atâtea restricţii. Simbolul Vechiului Legământ consider că era jertfa, mai precis sângele. În fapt şi Noul Legământ are la bază tot Jertfa şi Sângele Sfânt Mântuitor (de data aceasta nu sângele animalelor).

În prealabil postat de rhadu_c

Dumnezeu nu identifica nici pe departe aici ziua a 7-a din Facere cu sabatul. E evident ca sabatul e instituit doar ca o amintire a Creatiei, e doar un simbol al zilei a 7-a a Creatiei, dar in nici un caz nu se identifica cu ea.

Când Dumnezeu spune "mâine este sabatul Domnului", iar textul poruncii leagă acest sabat cu ziua a şaptea a Creaţiunii, ce doreşti confirmare mai autorizată că sâmbăta este identică cu ziua a 7-a din Creaţie?

În prealabil postat de rhadu_c

"Sistemul săptămânal este un sistem prin excelenţă dumnezeesc (la care omul n-a participat cu nimic), " Pe ce te bazezi cand zici asta? Sa nu dai argumentul ca in 6 zile a facut Dumnezeu cerul si pamantul, iar in a 7-a s-a odihnit pentru ca nu tine. Dupa cum am spus, primele capitole ale facerii au caracter mitologic si sunt intesate cu o serie de simboluri greu de descifrat. In nici un caz "zi" nu are semnificatia de intervalul de timp cuprins in 24 de ore. Ai putea reformula, spunand ca intr-adevar sistemul saptamanal nu e "prin excelenta" dumnezeiesc, dar radacinile lui sunt fara indoiala din Facere. Da, ai avea perfecta dreptate, dar in acest caz omul si-ar aduce la randu sau contributia si in consecinta sistemul s-ar relativiza.

Am să-ţi prezint exact argumentul tău: "marca 7". Dacă acest pattern îl întâlnim în natură, cum mai poate fi pus pe seama contribuţiei umane ori să fie socotit ca o anexă culturală?

În prealabil postat de rhadu_c

"Periculoasă teorie, ce te duce direct la acceptarea darwinismului!"- argumenteaza.

În primul rând m-a contrariat termenul acesta "mitologie". Dacă socotim primele capitole din Geneza pură mitologie, cred că putem deveni mai mult decât darwinişti... putem ajunge de-a dreptul atei. Creaţia cerului şi pământului, apariţia omului, originea răului, transferul luptei dintre Satan şi Hristos pe Terra, toate acestea dacă sunt "mituri", putem abandona liniştit creştinismul şi putem închide toată discuţia noastră...

În prealabil postat de rhadu_c

"accepând mai bine o zi de odihnă ce poartă marca zeului soare (nu te repezi cu argumentul Învierii, Hristos n-a înviat în fiece duminică!)." Nici nu s-a pus problema ca Hrisos ar invia in fiecare duminica la propriu, dupa cum Creatia nu se desavarseste in fiecare sambata la propriu.

Există totuşi o diferenţă. Sâmbăta chiar face parte din Creaţia lui Dumnezeu, sfinţirea şi binecuvântarea lui denotă locul special pe care-l ocupă.
Dacă Hristos nu a înviat în fiece duminică, binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne săptămânal asupra sâmbetei, căci ce binecuvântează Dumnezeu e binecuvântat pe veci. 1Cron.17,27

În prealabil postat de rhadu_c

Nu vreau sa zic ca a iesit la pensie sau ca nu a mai lucrat. Vreau doar sa zic ca nu a mai creat.

Deşi nu am dovezi concrete, nu pot să cred că Dumnezeu nu mai crează şi în prezent. Nu-mi pot imagina un pictor ce a creat o singură capodoperă pentru ca în tot restul vieţii lui să se ocupe doar cu ştersul prafului de pe tablou. Dacă creaţia pământului a fost salutată cu bucurie de alte lumi, n-aş crede că asemenea momente sublime nu s-au mai repetat ori nu se mai repetă şi în alte locuri din vastul Univers. Iov 38,7