Citat:
În prealabil postat de rhadu_c
Am observat ca unde nu esti sigur sau exista macar posibilitatea sa nu ai dreptate ori ignori argumentul respectiv, ori il analizezi fragmentat. Nu stiu daca faci asta cu buna stiinta sau daca a devenit un reflex. Cand am spus ca nu ai raspund la tot post-ul meu anterior nu am vrut sa zic ca nu ai raspuns deloc, ci ca ai raspuns numai la o parte.
|
Nu mi-am propus să fac o analiză completă a postărilor tale, și așa mi se pare că răspunsurile mele sunt prea stufoase oricât aș încerca să răspund laconic. Identic aș putea considera că nu există contra-argumente la argumentele mele fără replică. Dar nu este așa... fiecare răspunde la ceea ce consideră că este mai relevant pentru el. Dacă am omis ceva important din punctul tău de vedere, atrage-mi atenția te rog.
Citat:
În prealabil postat de rhadu_c
Cand acolo e ceva mult mai minunat e un timp primordial (illo tempore) in care Dumnezeu creeaza. Spre exemplu in prima "zi", nici nu avea cum sa existe zi in intelesul prozaic pentru ca nu era creat inca soarele si nici nu se putea vorbi de aparitia timpului cronologic. E clar deci ca lexemul "zi" in Facere nu are intelesul propriu, dar vad ca ori nu intelegi, ori nu vrei sa intelegi. Inca o data: sabatul nu are nici o legatura cu ziua odihnei lui Dumnezeu din Facere, in cel mai bun caz e doar un simbol.
|
Am să fiu sincer cu tine. Chiar dacă -să admitem- ziua a 5 a durat 1.000 de ore și a 6-a 200, pentru mine ziua a 7-a rămâne tot binecuvântată și sfințită de Dumnezeu, iar separatorul zilelor rămâne în mod consecvent apusul soarelui. Dacă aș presupune că undeva în istorie s-a produs o greșeală în numerotarea zilelor, iar acum sâmbăta ar fi de fapt ”joia primordială”, nu m-ar deranja cu nimic: întreaga umanitate consideră că sâmbăta e sâmbătă, iar eu rămân fidel poruncii lui Dumnezeu.