[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Constinta universala face parte din FORTA ... (am citit cuprins de suspans, am citit tot ce ai scris ca din Har) ....

Trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu gresim caci de la repetarea greselilor hulim ....

Repetarea raului, pacatelor sau greselilor e un rau si noi suntem vrednici de hula si batjocura, nu altii iar repetarea ascultarii in Credinta si a binelui e vrednica de slava, de cinste, de iubire.

Aș completa ce ai scris cu ceva. Greșind omul se simte neajutorat și handicapat, în vorbire, în manifestarile de pe scenă , în reproducerea din amintiri a poeziilor, a cuvintelor, încât uitând replicile se lasă ajutat de sufleur, în temele de casă se lasă ajutat de părinți sau prieteni, la școală vrea să i se șoptească răspunsurile sau copiază etc. Lăsându-se omul sub slabiciuni învață calea cea ușoară ca mereu să fie ajutat, păpușat de cineva lăsându-se în mâna aceluia ca un sclav fericit de parcă s-ar lăsa în mâna Domnului. Omul infidel mereu ajutat ajunge să fie ca o piele de șarpe, ca o mănușe, ca un ciorap, ca o marionetă în care și-a băgat mâna satana, lumea, necredincioșii, desfrâții, răii, duhurile rele și simțindu-se bine, ajutat, scăpat de probleme se lasă tot mai mult ajutat crezându-se un bine, un slujitor, un sclav fericit, un nevinovat închipuindu-și că orice rău face, dacă e păpușat atunci nu el e vinovat ci păușarul. Nu Dumnezeu e păpușarul ci lumea, sau satana (sau Forța cum spui dumneata cu atât de mult talent), conștiința universală a iubirii de sine. Omul odată păpușat de satana ca și Kermit broscoiul sau ca și purcelușa Pegy după ce se deprinde și învață să curvească, să mintă și să fure ca să se distreze reușește să se păpușeze și singur așa ca din conștiință sau din poftă. Îi place și continuă să stea în starea aia de încredere în minciună și în ajutorul desfrânat ce vine de la duhurile rele sau de la sine însuși și ar vrea mereu mai mult să fie ajutat și să stea în comuniunea de ajutor reciporc și iată așa, pic cu pic, trădează pe Dumnezeu, se leapădă și trece în subordinea păpușarului șef, marele desfrânator al lumii. Îi convine omului să fie sub propria lui voire ca să nu asculte de nimeni sau a păpușarului-șef ca să nu răspundă.

Practic omul ca un handicapat neputincios se lasă în mâna satanismului exact acolo unde nu poate, acolo unde nu crede și acolo unde ar vrea să fie ajutat, ar vrea să poată crede, ar vrea să poată asculta. Acolo primește imboldurile și mângâierile desfrânate ale satanei, în suflet, în trup, în credință ca un ajutor și o comuniune. Așa a ajutat-o satana pe Eva, așa s-a luptat pe trupul lui Moise, așa l-a ispitit pe Domnul în pustiul Carantanei, așa l-a luat pe Iuda Iscarioteanul și așa face cu orice credincios vrând să-l amăgească și să îl ia pe om din Dumnezeu ca să devină credinciosul un prooroc mincinos, o unealtă a răutății, așa ca un ciorap, ca un Kermit care vorbește și lucrează și trăiește în Forță.

Dacă ajungi de te lași amăgit de duhurile rele crezând că vei fi ajutat, ele vor desfrâna cu tine și te vor face să nu te simți singur și să ți se pară că ești ajutat și vei ceda vrând comuniunea cu ele așa ca în bordel și vei lepăda comuniunea cu Dumnezeu căci în Dreapta Credință nu te ajută nimeni (să furi) decât credința ta (să asculți) și doar așa vei putea să împlinești voia lui Dumnezeu fără pile și fără niciun ajutor viclean. Sigur că în Credință te ajută Hristos împreună lucrător cu tine în toate neputințele tale însă ajutorul divin e altfel decât desfrânarea iubirii de sine.

Credința și focul ei e altfel decât Forța și decât focul străin al trufiei șarpelui în care îți pui încrederea pentru privilegii, ajutor și pile ca să te simți puternic în rele și nevinovat ca un ”sclav”.

”Nu poți te ajutăm, nu știi te învățăm, nu vrei te obligăm”. Asta era formula în epoca comunistă și toți se conformau în armată fără să se poată opune crezând că așa ajung bărbați adevărați apărând sistemul totalitar.

Deci acolo în tine (în om mă refer nu la domnia ta), acolo unde ești handicapat și slab și necredincios și fricos și trebuie a fi ajutat ca să poți face ceva acolo cedezi și acolo primești pe satana ca să te ajute să poți și tu și acolo ca un fraier curvești cu duhurile rele având încredere ca într-o forță și devi proorocul mincinos și sluga lor oarbă și nebună crezând că ai Credință, crezând că ai conștință universală, că te-ai integrat în divin când defapt e o stare de Forță și nu de Credință. În Credință asculți de Dumnezeu pe când în Forță ascuți de alții sau de tine însuți. Primind comuniunea cu duhurile rele și lăsându-te ajutat răul, desfrânarea și iubirea de sine pune stăpânire pe tine și-ți poruncește ce să faci și te ajută să poți face orice neascultare și orice rău ai vrea de parcă nu tu ai fi vinovat. Te ajută să crezi că lucrările tale rele sunt bune și vrednice și te lauzi cu ele de parcă tu ai putut prin forțele proprii face ”dreptatea” și ”binele” altruist nerecunoscând că în prădarea și risipirea asta tu ai fost singurul beneficiar al ”comorii”, defapt al răului care va veni și în care te-ai legat cu cătușe de fier ca să fii chinuit de parcă te-ai fi dezlegat.

În cazul nostru, satana cu îngerii lui căzuți bârâie ca o muscă, îți vorbește cu trufie și forță silnicindu-te, violându-te ca să intre în tine să desfrânezi cu el și să crezi că te ajută și să te lași în mâna lui preschimbându-te în prooroc mincinos, în proorocul răutăților lui, într-un sclav neputincios și nevinovat, întro păpușe ce trebuie ajutată și căreia îi place să fie ajutată și desfrânată și învățată și pilită și întreținută mereu și omului iată îi place această stare de amăgire neștiind că în ea e în cădere liberă și nu așa cum i se pare lui că urcă sau că zboară.

Acest virus terorist, satana, de aia și terorizează credincioșii ținându-i în silnicie și amenințare, pentru ca fără să-și dea seama omul să-și pună nădejdea în duhul cel rău foarte ”puternic” care cică te ajută și te va ajuta să nu fi singur, să nu aighinion, să nu te simți singur și să poți să te descurci în viață încât omul se face că nu pricepe și că nu mai știe și că nu înțelege că e păpușat de satana, de duhul cel rău care îl preia și-l ține în stăpânire pe om întorcându-l împotriva Cuvântului și al lui Dumnezeu și trimișilor Lui. Așa îl desfrânează și-l mândrește și-l amăgește încât în sine omului îi vine să vrea să fie ca satana, cu satana, să dorească ca pe-o dulceață ajutorul și desfrânarea și se reîntoarce în lume și leapădă pe Dumnezeu și Cuvântul Lui devenind un potrivnic, un antihrist.

Acolo în suflet, în sân, în coastă, acolo în mintea unde nu crezi și nu poți, acolo intră și te ”ajută” așa ca pe un copil handicapat și acolo te ia sau te învârtoșează și ajungi să stai și tu pe scaunul lui antihristic împreună cu lumea păpușându-te singur sau împreună cu satana ”stăpânind” cu toată puterea Forței, silniciei, trufiei, lepădând puterea Credinței.

Așa cumva TE IA ca pe o femeie ușuratică și necredincioasă de pe trotuar și te bagă în tir făcându-te apoi mamonă, pește ce păpușează la rândul lui alte femei păpuși. Nu-și dă omul seama de starea asta și se lasă păpușat de tot felul de păpușari și ei păpușați de alți păpusari așa ca întro masonerie a creierelor pe diferite loji de stăpânire, ca întro piesă sinistră de teatru ipocrit, ca întro ierarhie piramidală, unde se ajută unii pe alții ca să poată nu ceea ce a poruncit Domnul ci ceea ce vrea lumea și omul și satana care a căzut din cer: pile, privilegii, ajutor (să poată face ispita, fura și face orice fel de rele).

Lucrarea satanismului este de a disturge sămânța curată a Cuvântului divinității vrând să sădească în tine ca întrun pământ sămânța lui de buruiană sau de a converti Cuvântul Domnului la sensuri greșite eretice ca în loc de grâu să iasă neghină, spini și pălămidă, fiare turbate și buruian.

Trebuie să luptăm dacă suntem în Credință, cei aflați în Cuvânt, contra la toți cei aflați în Forță fără să ne lăsăm ajutați de satana care TE IA și te desfrânează și te convertește la satanism vrând să slujești Forței. Lupta cea bună trebuie să o ducem care nu e împotriva trupurilor și persoanelor ci împotriva programelor virale, a virușilor pe care ni-i instalează satana pe sistem prin învățătura inoculată și virusarea apare când îi accepți ajutorul și desfrânarea, când aplici diferite formule virale căzînd în ispită. În timp muștele satanice își cresc sămânța lor blestemată, plantele lor carnivore și ies din pământul tău buruieni, pui de șerpi și de balauri, scai și spini și apar roadele păcatului. Pentru ”bucuria” asta rea face orice așa ca un stăpân, ca un crescător de porci teroriști ce se întorc să calce sfintele mărgăritare vrând să ne rupă de Dumnezeu. Pentru producția asta se luptă ca un nebun neștiind pe cine să înghită mai întâi, ca un șarpe viclean terorist viclenește și ispitește insistând ca să cedezi și să-l lași să te ”ajute” susținând că dispune de toată înțelepciunea și știința omenirii și că-ți va fi bine în starea în care o să ajungi.

Pierzarea și amăgirea vine din tine, din cel care te lași din pricina handicapurilor și neputințelor tale, de frica greșelilor, a sărăciei, bolilor și morții, te lași în mâna satanismului lumii, de frică, nepăsându-ți și nevrând să-ți dai seama că te-ai dat nu Domnului ci lumii, că te-ai lăsat în seama șarpelui și ai ales să te lepezi de Dumnezeu și de Cuvântul Lui pentru a fi tare în Forță așa ca un răzbunător, ca un justițiar, ca un războinic al ”luminii” ce slujește lumii și conștiinței iubirii ei de sine.

Dumnezeu te ajută cu adevărat și altfel te ”ajută” (să furi) șarpele ca să TE IA din Dumnezeu sau să te învârtoșeze în sânul Lui.