Citat:
În prealabil postat de George.m
Totusi, pentru inceput, socotesc ca e bun si un astfel de calcul. Daca nu ma insel, am intalnit si in predicile Sfantului Ioan Gura de Aur aceasta idee. Omul, facand binele pentru a obtine "recompense" din partea lui Dumnezeu, va ajunge in cele din urma sa-l savarseasca intr-un mod dezinteresat.
|
Toata scriptura este aliniata la aceasta logica.
Cel ce iubeste spontan, nu mai are nevoie de invatatura. El implineste legea prin fiecare respiratie. Nu mai trebuie sa i se predice fericirile, ca el este deja fericit:
"Ferice de cei blanzi ca ei vor mosteni pamantul."
"Ferice de cei cu inima curata ca ei vor vedea fata lui Dumnezeu."...
Dupa cum se vede, cuvantul lui Isus se adreseaza ratiunii,
ca sa porneasca lucrarea virtutii in inima.
Cel ce incearca sa iubeasca, chiar daca la inceput iubirea lui este artificiala si amestecata cu interes, prin staruinta va deveni deprindere si se va manifesta spontan, lasand in urma carjele ratiunii.