View Single Post
  #3  
Vechi 07.01.2012, 11:35:47
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anonim30 Vezi mesajul
Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?
Domnul a spus: ‘De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?


P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite Domnul sa se indure de noi toti!+
Ma opresc indeosebi la aceasta parte: "Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?"

Am sa va raspund asa:
""Si daca nu am pacatui niciodata dupa botez, ar trebui sa ramanem pentru totdeauna sfinti ai Domnului, sfintiti, neprihaniti si liberi de toata necuratia trupului si a sufletului. Dar problema este ca noi crestem in statura, dar nu crestem in har si in cunoasterea lui Dumnezeu, asa cum a sporit Domnul nostru Iisus Hristos; din contra, ajungem incetul cu incetul din ce in ce mai ticalosi si pierdem harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu, devenind pacatosi in diferite grade, si oameni foarte pacatosi. Dar daca un om este starnit de intelepciunea lui Dumnezeu Carele cauta mantuirea noastra si imbratiseaza totul, si daca reuseste sa-si inchine cele dintai ceasuri ale zilei lui Dumnezeu si sa se pazeasca pentru a-I gasi mantuirea vesnica, atunci, in ascultarea glasului sau, trebuie sa se zoreasca a darui o pocainta adevarata, pentru toate pacatele sale, si trebuie sa lucreze virtutile ce se opun pacatelor faptuite. Atunci, prin virtutile faptuite pentru Hristos, va dobandi Sfantul Duh Care lucreaza intru noi si aseaza intru noi Imparatia lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu nu spune in zadar: "Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru." (Luca 17:21) si ca "se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea." (Matei 11:12). Acestia sunt oamenii care, in pofida legaturilor pacatului care ii incatuseaza si (prin violenta lor si impingandu-i spre noi pacate) ii impiedica sa vina la El, Mantuitorul nostru, cu pocainta desavarsita, spre a se intelege cu El, se straduiesc sa-si rupa aceste legaturi, sfidand toata puterea lanturilor pacatelor – asemenea oameni apar la sfarsit inaintea fetei Domnului, fiind prin harul Sau mai albi decat zapada. "Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum este purpura, ca zapada le voi albi." (Isaia 1:18)

"Astfel de oameni au fost vazuti odata de sfantul prooroc Ioan Teologul imbracati in vestminte albe (adica, in vestminte ale dreptatii) si avand in mana ramuri de finic (ca semn al biruintei), cantandu-i Domnului o cantare minunata: Aliluia. Si nimeni nu putea imita frumusetea cantarii lor. Un Inger al Domnului a spus despre ei: "Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vestmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului." (Apocalipsa 7:9-14). Au fost spalate cu suferintele lor si au fost facute albe, prin impartasirea cu Tainele preacurate si datatoare de viata, ale Trupului si Sangelui Mielului celui prea-curat si fara de pata – Hristos – Care a fost jertfit mai inainte de toti vecii, din propria Sa voie, spre mantuirea lumii, si Care este jertfit si impartit pana in ziua de azi, si nu se sfarseste niciodata (in Taina Impartasaniei). Prin Sfintele Taine ni se da mantuirea vesnica si nebiruita ca o incredintare spre viata vesnica, ca un raspuns bun la infricosatoarea Sa Judecata si ca un inlocuitor de pret dincolo de intelegerea noastra, pentru acel rod al Pomului Vietii de care ar fi vrut sa o lipseasca potrivnicul omenirii, Lucifer, cel cazut din ceruri. Desi vrajmasul si diavolul a amagit-o pe Eva, si Adam a cazut impreuna cu ea, totusi Domnul nu numai ca le-a dat un Mantuitor in rodul samantei femeii, Care a calcat cu moartea pe moarte, dar ne-a si dat tuturor in femeie, Pururea Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, care zdrobeste capul sarpelui in ea si in toata omenirea, o pururea mijlocitoare catre Fiul ei si Dumnezeul nostru, precum si o rugatoare nebiruita si neincetata chiar si pentru cei mai deznajduiti pacatosi. De aceea Maica Domnului este numita „Rana a Diavolilor”, caci nu este cu putinta pentru un diavol sa distruga un om, atata vreme cat omul insusi a cerut ajutorul Maicii Domnului."
Sf. Serafim de Sarov - Despre dobandirea Duhului Sfant
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote