Așa că, protestantii au ințeles bine că postul nu este o obligație. Postul de silă nu are motivație, ca orice lucru gratuit și lipsit de sens. Acesta, însă, nu este motiv de a blama postul. Postul trebuie înteles în toată noblețea lui, pentru că el este manifestarea supremă a libertății umane. Anume așa înțelegeau postul primii creștini, sens care s-a pierdut în zilele noastre. "A mânca - scrie Sf. Efrem Sirul în veacul IV -, ține de legile firii, dar a posti ține de libertate". Cine se poate lăuda că mănâncă doar pentru că "așa vrea el"? Nu, tu mănânci pentru că nu poți să nu mănânci, voința ta reiese din instinctul firesc, nu din libertate. Sigur că nu este nici un rău în aceasta, nici un păcat, dar nu este nici virtute. Virtutea este rod numai al libertății. "Orice lucrare care nu se face dintr-o desăvârșita libertate - spunea părintele Sofronie Saharov (+ 1993) -, nu poate avea valoare veșnică". Postirea este alegerea liberă de către om a unei vieți mai nobile, care are în ea ceva din realitățile vieții veșnice [...]." (Post și Libertate – ieromonah Savatie Baștovoi) - See more at:
http://poruncaiubirii.agaton.ro/arti....5V22hVwQ.dpuf