Porunca, avertisment, sfat, orice ar fi fost, cert este ca diavolul, prin cuvintele sale mestesugite, a facut ca protoparintii sa o/il dea uitarii. Cuvintele sarpelui au "cantarit" mai mult pe balanta inimii lor decat cuvintele dumnezeiesti.
Si a reusit asta fara a porunci, fara a da avertismente sau sfaturi, ci picurand indoiala in sufletele lor. S-au indoit de cuvintele Domnului.
Numai ca odata cu savarsirea pacatului, cuvintele Domnului s-au plinit, blestemul si moartea au patruns in lume, in timp ce cuvintele diavolului si-au aratat chipul amagitor, omul neajungand nicidecum asemenea lui Dumnezeu.
Ispita diavolului loveste intotdeauna la temelia credintei noastre, deschizand calea pacatului spre a lovi in insasi fiinta noastra.
|