Citat:
În prealabil postat de Camy93
Sunt de acord cu cei care spun ca tinerii nu trebuie lasati prea mult timp singuri... dar cum ii abordam? De obicei incep sa se supere, sa tipe si sa se comporte ca niste rebeli pe motiv ca "nu au destul spatiu". (Am trecut si eu prin aceasta faza, mai tarziu am inteles ca ai mei nu voiau decat sa ma protejeze). Dar cum ii explicam asta cuiva putin mai necopt la minte?
|
Viata lui Isus, intre prima copilarie a Sa si inceputul misiunii Sale publice nu face obiectul atentiei Evangheliilor. "Copilul crestea in intelepciune, in statura si in har" citim la Sf Luca. Atat. Intelegem ca s-a desfasurat liniar aceasta crestere.
Si totusi, in preajma adolescentei lui Isus apare o discontinuitate, mentionata pe larg in textul dramuit al Evangheliilor. Este vorba de episodul de la varsta de 12 ani, cand copilul Isus ii face pe ai Sai sa Il caute trei zile. Sf Fecioara si cu Sf Iosif gandeau ca se afla cu rudele, in timp ce probabil ca rudele gandeau ca se afla cu ei. In cele din urma Il gasesc in templu, unde ii uimea pe carturari cu maturitatea si stiinta Sa in Scripturi. Iata un repros pe care parintii il aduc dumnezeiescului lor copil. Or, care este raspunsul Lui ? Cumva "nu am spatiu" ? Sau "e normal sa fiu independent" ? Nu, raspunsul Sau a fost ca, de fapt, acolo este casa Lui. Este casa adevaratului Sau Tata. Isus nu a fugit nicaieri, ci, in toata vremea cat ai Sai L-au cautat disperati, El a fost acasa...
Orice familie este chemata sa urmeze modelul Sfintei Familii, fiindca drumul magistral al mantuirii este Imitatio Christi. Barbatii sunt chemati sa se asemene Dreptului Iosif, femeile Sfintei Fecioare, iar copiii, lui Bambino Gesu. Asadar, e absolut normal ca atunci cand dispare copilul sa il cauti cu infrigurare, asa cum a facut Iosif si Maria. Iarasi e normal ca un copil sa nu dispara decat in Casa Tatalui Sau, unde, discutand cu carturarii, sa invete sa deprinda Psalmul I "fericit barbatul (...) care la legea Domnului mediteaza ziua si noaptea".