Pai ....sa-ti raspund:am pus intrebarea de mai multe ori,pentru ca nu prea ma descurcam pe acest forum.........ieri l-am descoperit!!!probabil am pus-o o data din greseala,alta data pentru siguranta.Nici acum nu ma descurc prea bine....mmmm......am crezut ca am trimis-o in locuri separate......pentru persoane diferite....nu mi-am dat seama ca aceleasi persoane o citesc in mai multe locuri.....ce sa mai zic.....parca eu mai stiu de capul meu.....ca dovada....
Cum adica ''un topic separat''........scuza-ma dar nu prea ma descurc.....

Despre sentimentele mele ce sa zic.........''exact'' zici tu......hm.......sunt indragostita de el!La mine ''indragostit'' poate echivala cu iubit,pentru ca doar o data in viata am mai simtit asta,desi am 34 de ani.
L-am vazut la inceput ca fiind cel mai sfant om pe care l-am cunoscut!(si am avut si eu si bunicul si unchiul preoti,deci m-am invartit printre ei,nu ca n-as fi avut contact cu preotimea).L-am stimat,l-am apreciat,mi s-a parut ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior cand l-am cunoscut.In loc sa-i zis ''parintele X'',ma trezeam ca ma adresez cu ''Sfantul X''.Am avut cele mai sincere si curate intentii cand l-am ales ca duhovnicul meu!

Dar.....incetul cu incetul m-am pomenit,din durerea imensa care o aveam cand ma duceam la dansul(sora operata de cancer,asa am ajuns la dansul,trimisa fiind de un alt calugar),ca ma uit in oglinda inainte sa plec de-acasa,ca m-am umplut de bucurie cand mi-a zis ca sunt frumoasa,ca-mi dau cu putin rimel.....ca ma doare cand sta de vorba cu alte fete tinere,ca am devenit geloasa pe o dom'soara care se tot tine dupa calugarul ''meu''.....si am culminat cand nu mi-a raspuns la telefoane!Treptat s-a transformat in mintea mea din duhovnic in barbat.....

Acu' ce sa mai ma fac?!
Mi-ar folosi niste funny-face-uri care sa redea mai bine starile mele......dar unde le mai gasesc si p-astea?