Sfântul Vasilisc a trăit pe vremea lui Maximian (286-305) și era din satul Humialon, din ținutul Amasiei. El era nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron și a ieșit la lupta mucenicească, împreună cu Sfinții Cleonic și Eutropie, care erau ostași ca și Sfântul Teodor. Prietenii lui fiind uciși pentru Hristos, Sfântul Vasilisc îi ruga cu lacrimi pe prigonitori, să nu-l despartă de ceilalți frați de mucenicie, însă dregătorul Agripa nu l-a ucis ci l-a trimis în temniță. Acolo, fericitul s-a învrednicit a-L vedea pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Care i-a poruncit să meargă și să propovăduiască Evanghelia Sa în satul Comane. După ce a ieșit din temniță, Sfântul Vasilisc a plecat spre Comane, propovăduind dreapta credință, însă a fost prins de păgâni, care l-au silit să încalțe încălțăminte de fier, plină de cuie ascuțite. Pe toate le-a răbdat sfântul, iar când a ajuns la Comane a fost silit să jertfească idolilor, însă el s-a opus. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul, iar trupul său să fie aruncat în râu. Așa a primit Sfântul Vasilisc cununa muceniciei, din mâinile Domnului Iisus Hristos.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|