Cand citesc aceste postari ale voastre ma simt intr-un alt timp, unul in care nu exista calculatorul. Nu stiu de ce am aceste ganduri. Poate pentru ca e o invitatie la a privi mai mult omul, si evident mai curat. Imi apar in minte fetele oamenilor zambind, oameni dornici sa comunice, sa te imbratiseze. Poate ca am aceste imagini pentru ca eram copil si nu vedeam ura care exista si atunci. Din nefericire sunt multe astazi cu "susul" in "jos". Multi din cei car imi sunt dragi, nu mai au timp de intalnire (fie ca sunt plecati din tara, fie din cauza job-ului) si ma "gasesc" cu ei datorita calculatorului. Eu nu astept de la calculator sa-mi dea ce vrea el. Dimpotriva, apelez la el ca sa-mi iau ceea ce-mi lipseste. Stiu, as vrea sa ating omul, sa-i simt rasuflarea... dar decat sa raman cu o amintire despre el, prefer sa apelez la calculator ca sa-i arat ca sunt viu si cel drag sa-mi arate ca vietuieste.
|