La Icoana Ta
La Icoana Ta Prea Sfânta,
Sufletu-mi cu dor împlânta
Un manunchi de sarutari
Pentr-a Tale îndurari.
Îti sarut piciorul Sfânt,
Ce-a sfintit acest pamânt,
Ca într-a vietii cale,
Sa merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ti-l sarut,
Eu, faptura cea de lut,
Ca slavitul Tau vesmânt
Sa-mi fie acoperamânt.
Si la urma îndraznind,
Catre mâna Ta ma-ntind
Ca Tu sa ma duci de mâna
Catre Fiul Tau Stapâna!
Iar apoi, ca o pecete,
Buza mea pe îndelete
Se apleaca în tacere
Pe fata Ta cu durere
Ca sa-nvete de la Tine,
Taina tacerii depline…
Teodosia Latcu
|