In viata poti sa ai incredere in oameni sau poti sa nu ai...E pur si simplu o optiune personala...E usor sa ai incredere in toata lumea, sa fii naivul perfect, sa iubesti si sa dai totul...La fel de usor este sa fii mizantropul perfect...
Dar asa cum stim, n-avem cum sa trecem prin viata in nici una din cele doua ipostaze.Cum facem diferentierea cine merita sau nu increderea noastra?aici poate e adevarata arta...
Asa cum nu-i nimeni sa nu se fi "ars" macar odata in viata, tot asa nu-i nimeni sa nu fi dezamagit/tradat increderea din greseala sau din stiinta a altcuiva...Cum facem totusi sa ajutam, sa dam iubire dar in acelasi timp sa ne si protejam pe noi insine de a fi raniti?
E usor sa nu ajuti/sa ranesti/sa nu dai,daca si tu la randul tau nu ti s-a dat sau n-ai fost ajutat...Ideea este ca daca te gandesti prea mult la riscuri si analizezi prea cerebral situatia,daca nu esti pregatit sa joci la ruleta si efectiv sa ai incredere in Dumnezeu si-n acea persoana, nimic frumos nu poate iesi.
Cum ar fi gasirea partenerului perfect..:)
__________________
Pentru un om cu picioarele goale, fericirea e o pereche de pantofi.Pentru un om care poarta pantofi vechi,fericirea este o pereche de pantofi noi,iar pentru omul care nu are picioare,fericirea este sa mearga descult.
Masoara fericirea cu ceea ce ai,nu cu ceea ce-ti lipseste!
|