Citat:
În prealabil postat de vsovivi
Eu am scris așa:
Adică ai bănuieli crezând că eu te-aș minți și vi cu două argumente: Slava Duhului Sfânt ce se vedea într-o ființă umană îndumnezeită de către o altă ființă umană mai puțin îndumnezeită... și gata, ajungi la concluzia că așa era în Rai văzut Dumnezeu și că eu spun și glume...
Deci așa e cum îți spun eu de la Dumnezeu, cghiar dacă nu mă crezi, Omul nu l-a văzut pe Dumnezeu dar îi auzea glasul, îi simțea prezența, îi ve3dea creația, îi știa porunca, îi mînca roadele, și omul era plin de Credință!
La sfântul Serafim Sarovski e vorba de focul rugăciunii inimii, e cu totul altceva, el se făcuse Har și se unise cu Harul Credinței în Dumnezeu și așa exista El probabil, dacă erau conștienți de El, Odihna Lui Dumnezeu în Adam și Eva... Dar Dumnezeu nu li se arăta lor decît în urmele pașilor, în glasul dulce din adierea vântului serii, în desfâtarea gustului cu fructele pomilor din Rai afară de pomul cunoașterii binelui și a răului, în dragostea dintre Om și celelalte viețuitoare, deci Omul nu L-a văzut pe Dumnezeu și nici pe îngeri în Rai ci trebuia să respecte cu Credință porunca Sfântă și așa Omul și Dumnezeu se desăvârșeau odihnindu-se Unul în Altul.
.
|
.........
Iar Sfantul
Paisie Velicikovski, talcuind la randul sau cuvintele acestor doi Sfinti Parinti, scrie: "Din aceste marturii reiese ca Dumnezeu, zidind pe om dupa
chipul sau si dupa asemanare, l-a asezat in Raiul desfatarii ca sa lucreze gradinile cele nemuritoare, adica gandurile cele dumnezeiesti cele preacurate, mai inalte si desavarsite, dupa Sfantul
Grigorie Teologul.
Si aceasta nu inseamna altceva decat ca el,
cel curat cu sufletul si cu inima, trebuia sa petreaca in rugaciunea harica, vazatoare, lucrata sfintit numai cu mintea,
intr-o vedere preadulce a lui Dumnezeu,
si cu barbatie sa o pazeasca ca lumina ochiului, ca pe un lucru al Raiului, ca ea niciodata sa nu se imputineze in suflet si in inima. De aceea, mare e slava sfintitei si dumnezeiestii rugaciuni a mintii, a careia margine si culme, adica inceputul si desavarsirea, sunt date de Dumnezeu omului in Rai: de acolo deci isi are ea inceputul sau."
.........
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ose-68563.html
Despre locul Raiului:
"
Sa vedem deci ce anume spun
Sfintii Parinti despre Rai. Sfantul Ambrozie ne aduce aminte, in primul capitol al tratatului sau despre
Rai, ca trebuie sa
fim foarte precauti cand vorbim despre "locul" Raiului si despre firea lui:
"Apropiindu-ma de acest subiect, imi pare ca sunt cuprins de o neobisnuita ravna in incercarea de a limpezi cele despre
Rai, despre locul si firea lui, pentru cei ce sunt dornici a le cunoaste. Lucru cu atat mai insemnat, cu cat Apostolul nu a stiut de era in trup ori in afara de trup, zicand totusi ca s-a rapit pana la al treilea cer (2 Cor. 12, 2). Si iarasi zice: Si stiu pre acest om - sau in trup, nu stiu, sau afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - ca s-a rapit in Rai si a auzit negraite graiuri, care nu este slobod omului a le grai (2 Cor. 12, 3-5)...
Deci, daca Raiul are o astfel de fire, incat insusi Pavel, ori cineva asemenea lui Pavel, abia de a putut sa-l zareasca, in viata fiind, si totusi n-a fost in stare sa-si aduca aminte de l-a vazut in trup ori in afara de trup; si, pe deasupra, a auzit graiuri pe care nu i s-a ingaduit sa le graiasca - de este asa, cum ne-ar fi cu putinta noua sa spunem locul
Raiului pe care nu ni s-a dat a-l vedea si, chiar de am fi izbutit a-l vedea, ne-ar fi fost oprit a impartasi altora ceea ce am aflat? Si iarasi, intrucat Pavel s-a sfiit a se inalta pe sine din pricina inaltimii descoperirii, eu cat mai mult se cade noua a ne stradui sa nu fim prea grabnici a dezvalui ceva primejdios prin insasi descoperirea sa ! Deci nu ne este ingaduit a vorbi cu usuratate despre Rai."