Citat:
În prealabil postat de George.m
Intr-adevar, trebuie sa postim pentru a constientiza nevrednicia de a ne impartasi. Daca, in urma postului, vom avea senzatia ca suntem vrednici de a ne uni cu Hristos, de a primi infricosatoarele Taine, inseamna ca am postit pentru a ne fortifica mandria, parerea de sine.
Incercam sa dobandim in vremea postului starea de pocainta, inima infranta si smerita, nu semetie luciferica. Pentru ca apropierea de Hristos se petrece intru smerenie.
|
Ma bucura cand mai vad oameni care cauta bunatatea. Am intalnit oameni care cautau sa fie buni si oameni care cautau sa fie corecti. Corecti din punct de vedere al normelor, tipicoanelor, dogmelor, regulilor si canoanelor. Ei se manifesta cam asa: mai, omule, tu vrei sa fii bun? Pai, stai, ca nu merge asa simplu, ia raspunde matale mai intai la chestionaru ista ca sa vad cum stai cu cartea. A, pai, slab, nenicule, slab. Ai gauri mari cat cuprinde. Da' la tipicoane, reguli si canoane cum stai? Pfuui, esti la pamant, vai de tine, nenicule! Fugi d-aci din fata mea ca nu esti bun de nimic, fugi pana nu ma enervez ca-ti arat eu atunci ce-i aia bunatate! Cand a venit Mantuitorul a dat de oameni corecti: fariseii. Fariseii erau nu corecti, ci cei mai corecti, impecabili de corecti, perfect de corecti; inchinarea pentru ei era arta si era perfectiune. A intalnit si carturari, astia stiau pe dinafara toata Scriptura, de la cap la coada si de la coada la cap. Cum vroiai ti-o recitau. Si L-au testat pe Mantuitorul de bunatate. Cum? Prin corectitudine. N-au putut sa-L bucteze la carte, caci Mantuitorul fiind si Cuvantul Insusi n-avea cum sa piarda, dar, in schimb, L-au gasit incorect la tipicoane, la respectarea regulilor, dreptarelor si ritualurilor. Si L-au omorat, L-au omorat ei, cei corecti, pe Cel BUN.
Iar, daca asa a fost inceputul, asa va fi si sfarsitul: cei corecti ii vor omori pe cei buni.
Har, smerenie si jertfa de sine.