Capitolul III

Cea mai mare binecuvantare in viata ta frate a fost atunci cand ai ajuns la capatul stradaniilor tale de a fi crestin,la capatul increderii in devotamentul natural si cand ai fost gata,ca un sarac,sa te asezi in genunchi in fata lucrarii Duhului Sfant.Este extraordinar cum cad de pe oameni lucrurile ca frunzele toamna atunci cand ei ajung in locul unde nu exista alte legi decat cea a stapanirii fiintei de catre Duhul Sfant.Inlocuirea tranzactiilor noastre religioase zilnice cu lucrarea mare si plina de putere a Duhului Sfant: ,,Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine si nici incotro merge.Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul”.Duhul Sfant nu anihileaza personalitatea,o inalta la utilitatea ei cea mai inalta,o reflectare a gandului lui Dumnezeu.

Daca te paste pericolul de a cladi pe virtutile tale naturale, Duhul Sfant va trimite lumina Lui scrutatoare si-ti va arata lucruri care te vor face sa te infiori.Iti va arata caracterul tau despre care nu stiai ca se afla in tine dar fie ca Dumnezeu sa te treaca prin perioade de durere,cand Duhul iti va duce aminte cine erai odata,cu ipocriziile tale religioase,lucruri pe care necuratul iti sopteste sa le uiti.Fie ca Dumnezeu sa te arunce in praf in fata Sa,fara nici un ajutor,ca sa apuci intr-un final mana intinsa a milei Sale.Exista frate ceva ce nu poate fi imitat: plinatatea Duhului Sfant.

In timpurile noastre,frate drag,fariseul modern este cel care se pretinde a fi vames insa criza dezvaluie caracterul si nimic nu trebuie lasat a se lega de suflet pana nu ajungi la Portile Lui.Resursele naturale sunt pasibile a se termina intr-o criza dar viata ta,bazata pe Dumnezeu, iti va arata ca EL transforma in triumf momentul care altfel ar putea deveni tragic.Daca vezi in mine egoism este pentru ca exista parti intregi din natura mea care nu au fost asamblate de catre Duhul lui Dumnezeu intr-un singur scop central.Problema nu tine de inima mea ci de vointa mea si a ta,incapatinate.,,Arata-mi ce vrei sa fac si voi face”.Nu vei face,este usor sa dobori un fel de mandrie si sa inalti altul.De fiecare data cand imi atribui meritul vreunei pozitii personale la care am ajuns,legea lui Dumnezeu imi spune ca acesta imi impietreste inima de mandrie.Noteaza-ti lucrul care te face sa spui ,,Nu cred asta”,el iti va arata unde te afli din punct de vedere spiritual.Ceea ce nu pot suferi va dezvalui pe cel ce ma guverneaza.Este prin urmare un fapt de temut ca trasaturile noastre vorbesc fara gres despre caracterul nostru moral celor care le pot citi si putem fi foarte recunoascatori,in ipocrizia noastra,ca sunt doar foarte putini.Siguranta noastra se afla in ignoranta celor din jurul nostru si in ciuda aparentei fine,egosimul si rautatea vorbesc despre trasaturile noastre la fel de tare ca un bubuit de tunet.Duhul din interior va descrie fara greseala fiecare trasatura in parte,indiferent cat de frumoasa sau urata ar fi ea.Sa ne aducem aminte ca asa ne vede Dumnezeu.

Din cand in cand trebuie sa revizuim modul nostru de a privi la providenta lui Dumnezeu.Modul in care privim in mod obisnuit este urmatorul:Dumnezu ne ofera sa bem un pahar al carui continut poate parea ciudat.Exista insa si un alt aspect,vital,care este la fel de adevarat si anume ca si noi ii oferim lui Dumnezeu sa bea dintr-un pahar plin de amestecul vietii noastre.Dumnezeu nu va varsa niciodata paharul,il va bea pana la capat.Sa avem grija ca ingredientele vointei proprii sa nu fie prezente cand ii dam inapoi lui Dumnezeu paharul vietii noastre.Fara acest balast este mai usor de vazut frate care sunt caile Domnului in viata ta.Vei descoperi ca EL te face sa cresti asa cum procedeaza cu pomii si cu florile,o lucrare tacuta si profunda a Dumnezeului creatiei,departe de zbaterea si nebunia umana a cladirii pe nisipul vrajbei noastre.
Testul sfintirii cuiva nu il reprezinta discutiile noastre despre sfintenie ci felul in care suntem atunci cand nimeni nu ne vede sau cand ne aflam in preajma acelor care ne cunosc cel mai bine.Vorbirea aparent evlavioasa paralizeaza puterea de a trai in chip evlavios,energia vietii se risipeste pe vorbe,a face pe sfantul in loc de a fi sfintit.Daca mintea nu se elibereaza de gelozie,invidie si rautate cuvintele evlavioase vor mari doar ipocrizia.Nu incerca frate drag sa zidesti sfintirea pe un pacat nemarturisit Domnului,pe o datorie ramasa neimplinita.Marturiseste Lui ce este rau,fa ceea ce ar trebui sa faci si atunci Dumnezeu va indeparta gunoiul hiperscrupulozitatii. In sfintirea ta frate trebuie sa aiba loc un ramas bun odata pentru totdeauna de la increderea in orice si oricine in fara de Dumnezeu.Poti totdeauna sa testezi valoarea sfintirii tale.Daca exista cea mai mica urma de superioritate constienta inseamna ca sfintirea ta nu a atins nici macar poala vesmantului lui Cristos.

Pazeste-te frate de incercarea de a diagnostica pacatul cu exceptia cazului in care cunosti durerea interioara terbila de a fi unul dintre cei mai mari pacatosi.Cristos nu i-a tratat niciodata pe oameni asa cum ii tratam noi,poti sa aduci in fata Lui vamesi si pacatosi dar si oameni considerati de lume a fi cu o traire curata.Vei descoperi ca EL este mai sever cu acestia din urma.Atat timp cat lucrurile sunt acoperite ne inchipuim ca judecata lui Dumnezeu este aspra dar cand Duhul Sfant va dezvalui secretul ticalosiei pacatului si va iesi la vedere prin lucirea lui de gheata,ne vom da seama ca judecata Domnului este dreapta.Multi oameni ajung in locul unde se numesc pe ei insisi pacatosi dar nu tot asa de repede ajung in locul unde sa spuna: ,,Impotriva Ta,numai impotriva Ta am pacatuit”.Nu crimele sociale,ci pacatul cel mare,primar,al independentei fata de Dumnezeu,l-a dus pe Hristos la Cruce.Cine nu a fost niciodata atat de aproape de EL incat sa inteleaga faptul ca EL invata lucruri care deranjeaza profund omul natural,ma intreb daca l-a vazut vreodata intradevar pe EL.