Cred ca pronumele astea.."eu","mie","al meu"..sunt folositoare in rugaciune cand vrei sa faci deosebirea de identitate intre tine si alte persoane..de ex."Doamne,vezi necazul meu","Doamne,apara familia mea care e in ispita" etc. dar nu sunt neaparat bune cand sunt folosite cu sensul "mai mult mie", "eu in special fata de ceilalti","doar mie", "doar eu", "numai mie" etc. in sensul de egoism sau afirmare a superioritatii in virtuti sau calitati sau posesii ( de ranguri, de averi, de persoane etc.).
Cuvintele "mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc" pot face si ele diferenta de identitate insa...nu stiu cum este textul original, in limba originala a Bibliei, daca este ca si in limba romana; atunci intr-adevar, se putea spune "mi-a fost data si o dau cui voiesc" cu exact acelasi inteles.
Dincolo de mandrie, si eu m-am gandit mult ,fiind cam aceeasi situatie, blamandu-l uneori pe Dumnezeu pt nerealizari sau pt lipsa Lui de implicare in viata mea,mai ales in sensul voit de mine , la importanta respectarii voii lui Dumnezeu.
E o parere si sper sa nu gresesc, nu stiu daca intre smerenie si renuntarea la voia proprie se pune intotdeauna egal. De exemplu, poti fi intr-o calatorie cu parintii, sa iti fie foarte sete sau cald si sa doresti sa dai o haina jos de pe tine sau sa iti iei ceva de baut; in momentul acela parintii sa iti spuna "Nu face asta!" Si atunci , desi sa urmezi dorinta ta nu era din mandrie,ci pt binele tau, adica pt o necesitate normala, sa urmezi voia parintilor inseamna sa faci ascultare.
De altfel, cred ca asta se vede, pe langa mandria de a fi posesorul imparatiilor, in cuvintele
"mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc"; de aici se vede dorinta de independenta fata de Dumnezeu chiar cu afirmarea de a fi un mic dumnezeu care da cui decide el bogatiile si egoismul,"chiar daca tu vrei,daca eu nu vreau, doar voia mea conteaza".
Dumnezeu nu zice..dau imparatia cerurilor "cui voiesc" ci cui se face vrednic de ea.Poate Dumnezeu doreste ca toti sa fim mostenitori, dar nu toti ne construim aripile ca sa ajungem acolo, si deci nu ne poate ajuta.
Se vede nerespectarea lui Dumnezeu ca stapan si bucuria de a asculta doar de voia proprie, care este suprema, de a fi independent, de a nu se asculta de nimeni ; nicio forta superioara de care sa asculte cel care zice cuvintele, si asta nu ar fi o crima, dar este vorba de o creatura, deci voia sa nu poate sa fie cea absoluta, care nu greseste in nimic cu nimic (nici ca estimare in bine si rau, nici ca estimare in eficient/ineficient, in inteligent/neinteligent etc.).
Cred ca e importanta recunoasterea adevarului ("chiar daca Il urasc din tot sufletul pe Dumnezeu, Il dispretuiesc, nu vreau sa ii ascult poruncile...eu sunt cel creat,doar o creatura, el e Dumnezeu, are putere infinita"), respectarea lui Dumnezeu ca stapan, pentru ca el stapaneste totul, e si "Atottiitorul" nu doar "Facatorul cerului si al pamantului" (stiu ca si demonii il recunosc pe Dumnezeu, "Te stim pe tine cine esti, Fiul lui Dumnezeu" si ies din oameni, dar sunt fortati sa faca asta,nu au cum sa se impotriveasca; noi trebuie sa il recunoastem ca stapan pe Dumnezeu mereu chiar daca avem puterea sa fim independenti; de exemplu avem puterea sa ne luam singuri viata sau sa ucidem)
Dupa opinia mea, recunoasterea lui Dumnezeu ca stapan e cea mai importanta porunca pe care putem sa ne-o impunem noi insine, pt ca, poate nu-L putem iubi pe Dumnezeu, poate nu ne dorim sa ajungem sfinti, poate am vrea sa ne complacem in rau, poate am vrea sa fim independenti si sa facem mereu ca noi.....dar atunci intervine datoria: Trebuie! Asa cere porunca!
M-a impresionat matusa mea, cand aveam ganduri ca daca Dumnezeu nu face ce vreau eu, o sa-mi iau viata...si ea nu mi-a zis "gandeste-te ce frumoasa e viata" sau "o sa ajungi in iad" sau "e pacat de tine ca esti tanara" ci "cum sa faci asa ceva? te-ai facut singura? Dumnezeu ne-a creat si doar El are dreptul sa ne ia viata" A fost singurul lucru care nu mi-a trecut prin mintea mea de om razvratit, si argumentul meu era foarte bun (frica de iad, de chinuri mai rele si in plus vesnice) dar argumentul matusii mele era al unui om superior mie.
Cred ca drumul spre bine incepe intai cu frica de pedeapsa (nu-ti pasa de Dumnezeu dar daca tot te gasesti traind fara sa fi ales tu asta, sa te feresti pe cat posibil sa te chinui vesnic..lucru care sigur iti va fi neplacut daca se intampla) si pe un pas superior se gaseste respectarea lui Dumnezeu ca stapan.
Si atunci chiar daca nu vom ajunge sfinti, ne vom feri de rau din datorie.
Si totusi chiar asta e porunca Mantuitorului
("
7. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Vino îndată și șezi la masă?
8. Oare, nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi, până ce voi mânca și voi bea și după aceea vei mânca și vei bea și tu?
9. Va mulțumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu.
10. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
")
Poti fi mandru, poti fi egoist, poti fi rautacios, toate ca insusiri, poti sa nu iubesti, poti sa urasti chiar, omul e schimbator si totul e relativ....dar prin fapte in primul rand, prin cuvinte in al doilea rand si prin ganduri in al treilea rand (in ordinea importantei )trebuie sa respecti poruncile lui Dumnezeu (Decalogul apoi poruncile bisericesti cu postul, milostenia, rugaciunea, mersul la biserica dupa cat e cu putinta, adica eu nu pot merge la biserica si sa nu inteleg nimic din slujba, dar la spovedanie, impartasanie sunt convinsa ca trebuie sa merg). Cred ca poruncile in care a rezumat Iisus legea si proorocii sunt rezervate celor desavarsiti, pentru care indeplinirea poruncilor a devenit o stare de fapt, o placere, o dragoste de a face binele ("Iubeste pe Dumnezeu din toata inima ta si din tot cugetul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti"). Ma gandesc si eu ca daca simti afectiv ca il iubesti pe Dumnezeu dar apoi mai faci si tu cate o greseala, ca doar esti om, si inca una..si tot asa, nu ajungi nicaieri.
Iubirea e ceva destul de relativ..si nu toti ne nastem cu capacitatea de a iubi la fel de mult...dar datoria este aceeasi pentru toti!
Si pe final, apropo de revelatii..ma gandeam azi ca demonii nu pot citi gandurile..desi pot vedea viitorul; de exemplu, daca te gandesti doar in mintea ta, la cuvantul "x", ei nu pot sti asta. Si totusi am parte de multe ori de intalniri cu persoane la care ma gandesc sau intalnirea cu texte la care m-am gandit. De exemplu, azi a trecut o masina pe care scria "Vlad".
Dar explicatia e simpla..cum pot vedea viitorul, ei imi pot aduce ganduri la o anumita persoana sau oras sau eveniment..si apoi io sa ma mir cum de s-au potrivit.
Ce nu stiu inca clar e urmatorul exemplu, sau urmatoarele 3 exemple:
1.eu am un prieten numit Vlad, am cunoscut o persoana numita Vlad ieri si gandindu-ma la ei imi trece prin fata azi o masina pe care scrie "Vlad";
2.in ziua de 9 m-am urcat in tramvai pe o usa in apropierea careia am vazut scris in graffiti ceva in care primul simbol era 9.
3.de Boboteaza, ziua in care se sare dupa cruce in apa..dupa o noapte in care am dormit cu crucea de lemn langa mine ca nu puteam sa dorm..m-am suit intr-un taxi in care omul avea la cheile de contact ca breloc...tocmai o cruce, de dimensiuni destul de mari.
Sa zicem ca demonii pot intui gandurile...dar pot controla realitatea? Pot face ei sa treaca acea masina tocmai atunci prin dreptul meu? Pot sa-l aduca ei pe taximetrist tocmai la acea ora in acel loc acolo? Daca da, avand in vedere ca raul are drepturi doar asupra celuia care reprezinta teren favorabil , inseamna ca cei cu cre m-am intalnit asculta de diavol.Ori taximetristul chiar si-a facut semnul crucii cand am trecut prin fata bisericii.
Ar mai fi o explicatie, ca ei stiind slabiciunile mele, ii pot cere lui Dumnezeu ca in cazul lui Iov, "fa Doamne,sa treaca pe acolo".
In orice caz, niciunul dintre aceste "semne" nu mi-a folosit, nu m-a facut sa devin mai buna.Din contra, au semanat indoiala si necredinta pt ca mie imi plac relatiile cauza-efect..actiune si consecinte, logica.
Deci, Dumnezeu nu ne cere sa credem in semne, dmipotriva ("neam viclean cere semn si nu i se va da")..El cere doar sa implinim poruncile.
Deci ..datoria inainte de toate si cand vom fi implinit cele ce trebuie, sa zicem "slugi netrebnice ce suntem".
|