Dupa rugaciunile incepatoare (care sunt facultative, dar intens recomandate) si pe care preotul le rosteste in hainele clericale obisnuite, urmeaza spalarea mainilor si invesmantarea in vesmintele imparatesti care se cuvin oficierii Sfintei Misse.
La spalarea mainilor dinainte de invesmantare, preotul spune: "Da, Doamne, putere mainilor mele; sterge de pe ele orice pata, ca sa Te pot servi in curatia spiritului si trupului !" (Da, Domine, virtutem manibus meis ad abstergendam omnem maculam: ut sine pollutione mentis et corporis valeam tibi servire).
Cateva cuvinte, acum, despre vesmintele liturgice in ritul roman.
Amictus este o bucata dreptunghiulara de panza alba cu doua snururi:
cu care preotul se invesmanteaza mai intai, punand-o pe umeri (pe vremuri si deasupra capului). Ea are rol de scut in contra puterilor malefice. La aceasta invesmantare, preotul rosteste:
"Aseaza, Doamne, peste capul meu coiful salvarii, ca sa pot sa resping atacurile demonice" (Impone, Domine, capiti meo galeam salutis, ad expungnandos diabolicos incursus).
Urmeaza punerea albei.
Alba este vesmantul lung din panza, simbolizand puritatea si amintindu-ne de Ezechiel 28:4. Imbracand alba, preotul spune: Imbraca-ma cu alba cea alba, Doamne si curateste inima mea pentru ca, fiind spalat in sangele Mielului, sa ma pot bucura de fericirea cea vesnica!
(Dealba me, Domine, et munda cor meum: ut in sanguine Agni dealbatus, gaudiis perfruar sempiterni!")