Pricesne și lacrimi
“O Măicuță Sfântă, te rugăm fierbinte,/Să ne-asculți de-a pururi,/Marea rugăminte:/Nu lăsa Măicuță să pierim pe cale,/Căci noi suntem fii/Lacrimilor tale”. Aceste stihuri s-au făcut auzite în poiana însorită unde, în loc binecuvântat, la poalele munților Codru Moma, se înalță spre Cer micuța dar frumoasa biserică a Schitului Huta, pe 29 august, cu ocazia sărbătorii ortodoxe a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul; sărbătoare care, este de două ori motiv de bucurie pentru credincioșii și preoții Schitului, întrucât reprezintă și hramul acestei așezări monahale. Preoții călugări de la Huta, părintele Eftimie și părintele Visarion, alături de alți slujitori ai Domnului și cca. 300 de credincioși au ridicat glasurile lor la Cer, invocând dragostea Măicuței Sfinte asupra întregii creștinătăți. Și, Măicuța Sfântă a auzit, ca în atâtea alte dăți când a fost chemată cu credință și smerenie să sară intr-ajutor cu grija-i părintească. De această dată însă, creștinii ce veniseră cu evlavie să ia parte la praznic, aveau să se învrednicească a vedea o minune. Una dintre icoanele scoase afară și așezate la intrarea în micul altar exterior improvizat în curtea Schitului, a început a lăcrima.
O tânără a văzut prima lacrimile Maicii Domnului și le-a atras atenția si preoților ce slujeau în altar. Inițial aceștia au fost neîncrezători crezând fie că cineva se ține de farse, fie că vreo picătură de apă sau ulei ar fi ajuns din întâmplare pe chipul icoanei. Părintele Eftimie povestește că a șters icoana cu mâna sa și au continuat cu toții a cânta pricesne. O lacrimă a apărut însă din nou în ochii Maicii Domnului. Atunci preoții au șters din nou icoana și s-au așezat în fața ei pentru a vedea dacă au într-adevăr de-a face cu o minune. O nouă lacrima s-a prelins din colțul ochiului drept al Maicii Domnului, alunecând încet pe obraji, spre buze. Alte lacrimi au urmat. Icoana Maicii Domnului a continuat să verse lacrimi, vrând parcă să confirme că nu a fost vorba de o întâmplare, spre bucuria, mirarea si evlavia credincioșilor care au căzut în genunchi. Măicuța Domnului plângea la Huta! Se petrecuse o minune!
De ce plânge Maica Domnului?
Bucuria duhovnicească a credincioșilor a fost fără margini când au văzut lacrimile pe care Măicuța Sfântă le-a vărsat în fața lor. Mai precauți însă, slujitorii Schitului se tem că aceste lacrimi să nu fie vreun semn care să anunțe vremuri de prigoană.
“Ne așteaptă vremuri grele. De cele mai multe ori când vine o prigoană sau o perioadă grea se întâmplă astfel de minuni, cum a fost și în cazul icoanei de la Nicula și altele.” – spune părintele Eftimie Mitra.
“Acum e bine să ne bucurăm de tot ce poate fi duhovnicesc că nu se știe cât vom mai putea face acest lucru. Aceasta poate fi o întărire si o încurajare din partea Maicii Domnului pentru vremurile ce vor urma. Dacă va fi așa sau altfel, vom vedea în viitor.” – a mai adăugat părintele, vizibil marcat de cele întâmplate.
“Conform învățăturilor Bisericii Ortodoxe, credincioșii se închină la ceea ce este reprezentat în icoană și nu la materia din care e confecționată icoana. Icoana originală era pictată, icoana de la Huta este o copie litografică după icoana Maicii Domnului Kazanskaia. Lacrimile Maicii Domnului sunt o traspunere în lumea noastră, prin intermediul icoanei, a suferinței Sale. Cu atât mai mult cu cât în timp ce lacrimile curgeau Maica Domnului și-a schimbat fizionomia, în icoană, întristându-se. Sperăm ca Maica Domnului să devină cât mai repede zâmbitoare cum a fost la început.” – ne spune și egumenul Schitului Visarion Tuderici.
Încercând să aflăm de ce a vărsat Maica Domnului lacrimi la Huta am stat de vorbă cu apreciatul și iubitul teolog ortodox Danion Vasile care, în urmă cu câțiva ani a efectuat o adevărată analiză duhovnicească asupra motivelor pentru care plânge Maica Domnului, concretizată printr-un articol extrem de accesibil creștinului de orice vârstă și plin de dragoste duhovnicească și intitulat sugestiv “De ce plânge Maica Domnului?”. Plin de bunăvoință Domnia Sa ne-a spus câteva cuvinte încărcate de înțelepciune din care dragostea de Dumnezeu izvorăște cu dărnicie:
“Faptul că unele icoane plâng este o realitate. Propaganda comunistă a crezut că va spulbera mitul icoanelor care plâng dând explicații conform cărora totul era o șarlatanie. Nu e de mirare că oamenii necredincioși nu cred că icoanele plâng, ci caută să găsească tot felul de argumente… În același timp însă, este greșit să considerăm faptul că icoanele – nu toate, ci doar unele, câteva – plâng este o dovadă de necontestat a existenței lui Dumnezeu. Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, nu vrea să îi convingă pe om că El există. Dumnezeu vrea să ne lase libertatea să credem în El. Minunile au rostul de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu, nu a-i supune unei presiuni de ordin spiritual. Nu este deci de mirare faptul că unii contestă astfel de minuni. Au fost icoane care au plâns, icoane care au sângerat, icoane din care a izvorât mir. Credincioșii s-au folosit de aceste semne dumnezeiești, cârtitorii s-au ridicat împotriva lor.
În ortodoxie există icoane făcătoare de minuni, dar nu există icoane nefăcătoare de minuni. În fața celei mai simple icoane dacă s-ar ruga cineva cu credință, rugăciunea i-ar fi ascultată. Icoana devine făcătoare de minuni prin credința creștinilor care se roagă în fața icoanei. Totuși, nu înseamnă că nu există și icoane speciale – e vorba de icoanele cunoscute pentru minunile care s-au întâmplat în urma rugăciunii făcute acolo.
Cât privește icoanele Maicii Domnului care plâng – acolo unde plâng, pentru că uneori e vorba de o simplă exaltare lumească – trebuie să înțelegem că plânsul acesta este o predică tăcută. Maica Domnului ne mustră pentru viața noastră dezordonată, pentru mândria și răutățile noastre, pentru puținătatea credinței noastre. Maica Domnului ne cere să ne schimbăm viața, punând început bun mântuirii. Minuni vrem cu toți. Dar câți vrem să trăim minunea învierii lăuntrice?….”
O profeție dureroasă
Câțiva creștini ortodocși din zona Beiușului care l-au vizitat zilele acestea pe unul din marii duhovnici ai României, părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, i-au povestit părintelui despre Minunea petrecută la Schitul Huta și l-au rugat a le spune, oare de ce a plâns Maicuța Sfântă pe meleagurile lor. Cu atât mai mult cu cât, această icoană este considerată în Rusia ca fiind protectoare împotriva ereziilor și apărătoare a credincioșilor în vremuri de prigoană. De altfel, icoana a însoțit armata rusească pe front în 1612, iar rușii au câștigat războiul cu polonezii catolici.
Înțeleptul duhovnic și reputat apărător al dreptei credințe le-a răspuns:
“Până acum a fost vremea mărturisirii, de acum nu mai e mult până ce va venii vremea muceniciei”. Părintele a mai spus că ceea ce s-a petrecut la Huta este “o mângâiere din partea Maicii Domnului pentru credincioșii din zonă”.
Dacă părintele Iustin a rostit niște simple vorbe sau o adevărată profeție se va vedea peste vreme. Totuși, dacă ne gândim la semnificația pe care icoana o are pe melagurile sale natale, de apărătoare împotriva ereziilor, și dacă ne gândim că pe meleagurile pe care tocmai a lăcrimat există tensiuni între ortodocși și catolici, tensiuni generate de campania de recuperare în masă a unor însemnate suprafețe de teren și chiar biserici din întreaga zonă a Ardealului și cu precădere în zona Beiușului – de către reprezentanții Bisericii Greco Catolice, ne-am putema lesne gândi că nu sunt doar simple vorbe.
Chiar Schitul Huta a făcut ani la rând obiectul unui proces intentat de Episcopia Greco-Catolică Schitului Ortodox Huta și instituțiilor în drept a-i rezolva doleanțele. Reprezentanții greco-catolicilor, după ce au recuperat nici mai mult nici mai puțin de 5700 ha de pădure în zonă, au considerat că nu le este suficient și au râvnit și la cele câteva mii de metri pătrați din jurul Schitului ortodox. Bineînțeles că nici intrarea în poesia Bisericii Schitului nu le-ar fi displăcut dacă clădirea Bisericii ar fi putut fi recuperată la pachet cu terenul.
Dar, din mila Lui Dumnezeu, Schitul Huta a rămas în continuare ortodox și nădăjduim că așa va rămâne.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...EI-b1-p956.htm