[IonelaC]

Intr-adevar, este descurajant, ca fata, sa ajungi la 30 si ceva de ani (eu mai am pana acolo, am 27) si sa nu fi reusit sa gasesti omul potrivit pentru casatorie. Mai ales daca ti-ai pastrat curatia si iti doresti sa te casatoresti cu un om care sa fi fost si el la fel de constient si sa-si fi pastrat curatia. Mie imi spunea o matusa ca astia sunt cai verzi pe pereti si ca n-o sa gasesc un astfel de om in ziua de azi. Mai trist este atunci cand nici teologii nu mai sunt teologhisiti. Fostul meu prieten era teolog cu cateva mastere la activ, insa partea asta cu fecioria i se parea desueta si derizorie (prin urmare, nu avusese probleme in a-si incepe viata sexuala, in paralel cu toata teologia pamantului!). In plus, constiinta lui nu excludea nici posibilitatea de a deveni preot, considerand ca "pogoraminte se pot face". Si asa se explica de ce a devenit "fost".

Insa curatia nu o pastram pentru mandrie, din "moralitate", pentru "originalitate" sau din teama, ci pentru Hristos, pentru cinstirea Sfintei Taine a casatoriei, pentru jertfa mucenicilor pomeniti in slujba cununiei, pentru ascultare si pentru a nu alunga, nerecunoscatori, lucrarea Duhului Sfant in noi.

Din pacate, incet-incet incep sa-i dau dreptate matusii, dupa varsta de 25-30 de ani, sansele de a gasi un astfel de om care sa aprecieze si sa-si fi pastrat la randul sau curatia (cu tot ceea ce implica ea) sunt minuscule. Insa mai bine singur omeneste, dar impreuna cu Hristos, decat impreuna cu om si fara Hristos.