Citat:
În prealabil postat de IonelaC
Insa curatia nu o pastram pentru mandrie, din "moralitate", pentru "originalitate" sau din teama, ci pentru Hristos, pentru cinstirea Sfintei Taine a casatoriei, pentru jertfa mucenicilor pomeniti in slujba cununiei, pentru ascultare si pentru a nu alunga, nerecunoscatori, lucrarea Duhului Sfant in noi.
|
Așa este, Ionela. Curăția nu trebuie păstrată din ceea ce aș numi "motive orizontale", adică acele motive ale lumii: pentru că ferește de boli, ferește de (dez)iluziile iubirii, pentru că "așa se face" ori pentru că "încă nu am găsit persoana potrivită" ori altele asemenea. Trebuie păstrată fiindcă așa Îi place lui Hristos, Domnul nostru.
Citat:
|
Din pacate, incet-incet incep sa-i dau dreptate matusii, dupa varsta de 25-30 de ani, sansele de a gasi un astfel de om care sa aprecieze si sa-si fi pastrat la randul sau curatia (cu tot ceea ce implica ea) sunt minuscule.
|
Aș îndrăzni, dacă lucrul acesta nu vă supără, să vă dau un sfat. E foarte bine să căutați un om care să aprecieze curăția în care ați trăit și trăiți. Dar, în ceea ce privește condiția de a-și fi păstrat la rândul lui curăția, poate că ar fi bine să coborâți puțin ștacheta. Sigur că ar fi un ideal, dar, aș spune, un ideal, practic, de neatins în condițiile "realității de pe teren". Dacă un bărbat este turbulent în primii săi ani ai tinereții și s-a întors la Domnul către 30 de ani, încât ar putea spune, așa cum Fer.Augustin a spus: "târziu Te-am descoperit, Doamne!" ? Dacă a suferit transformarea în Hristos, s-a căit și s-a spovedit de rele și este hotărât ca "cealaltă parte a vieții lui Hristos, Domnul nostru, să o dea" ? Dacă el ar fi gata, ca probă a acestui lucru, să trăiască în continență și să nu vă ceară altceva până la căsătorie, atunci ce ați avea de obiectat ? Dumnezeu l-a luat iarăși în prietenia lui și l-a iertat: dv de ce nu l-ați ierta ?