Citat:
În prealabil postat de Tartaruga
O alta idee din carte care m-a pus pe ganduri este faptul ca un crestin este cu greu credibil in fata celor din alte religii atunci cand propovaduieste valorile crestine ca si pacea, unitatea, dragostea in conditiile in care intre crestini domneste dezbinarea, certurile, ura etc.
Cu alte cuvinte, suntem vinovati in fata lui Dumnezeu pentru neputinta altora de a ne crede. Aceasta concluzie am tras-o eu. Ce parere aveti?
|
Pacea, unitatea și dragostea nu sunt valori în sine, ci consecințe secundare (oarecum) ale viețuirii teofore. Nu te faci creștin fiindcă pacea, unitatea și dragostea sunt principii umane dezirabile, ci pentru că îți dai seama într-o bună zi că ești o creatură ruptă de Sursa vieții, plutind în derivă captiv unei existențe suspendate între două abisuri de necunoscut, nașterea și moartea. Și cauți să-ți revi, după ce ți-ai cheltuit moștenirea ontologică cu tot felul de curve: carieră, sex, bani, faimă, putere, performanță etc etc etc. Despre pace, unitate și dragoste poți discuta după ce te-ai adăpostit, cu toată făptura lăcrimând abundent, în brațele Tatălui.