A merge pe apă este nu nonsens al logicii umane, o anormalitate. Prin credință însă Petru a pășit pe apă spre Cel care a gîndit formula apei mai înainte de a fi materia și energia lumii acesteia. La rîndul meu, eu cred că Petru a mers pe apă, deoarece sînt creștin și accept cele scrie în Biblie.
Problema pe care eu o pun sună cam așa: cum s-a coborît el din corabie pe suprafața apei la chemarea Lui Hristos? Corăbiile sînt destul de înalte, de la marginea corăbiei pînă jos sînt destui metri. Mă gîndesc că a fost lăsat în jos cu o frînghie ceva. Apoi la contactul cu suprafața, Petru probabil s-a comportat ca un copil care nu știe să meargă, neștiind la ce să se aștepte. Cum a făcut, a încordat la timp mușchii ca să-și țină echilibrul? S-a împleticit, a ezitat, s-a dezechilibrat? Cum a reacționat văzînd și valurile, că suprafața nu era tocmai dreaptă? Trebuie să fi fost foarte interesant drumul lui pînă în fața Mîntuitorului.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultați Noul Testament ortodox online.
|