Citat:
În prealabil postat de tigeratlantic9
Mai are rost sa trăiesc daca odată cu copilăria parcă simt că am murit și eu adica simt că nu mai are niciun farmec, gust sau culoare viața aceasta odată ce nu mai sunt copil și copilăria a spus? Amintirile frumoase și trăitul in trecut sunt tot ce mi-au mai rămas..viața în general oricum nu are sens prea mult, eu de 12 ani oricum trăiesc din inerție..Copilăria pentru mine a însemnat adevărata viață acum doar mimez că trăiesc și tot ce trăiesc acum oricum e un "supliment"adica e un adaos, pentru mine nimic nu mai are sens decât ce a fost copilăria ce parcă a trecut prea repede șo lăsând regrete adânci pentru mine.
Ce e de făcut în continuare? Voi ce ați face?
|
Împărăția Cerurilor este a micuților, a copiiilor.
Ce-aș face în locul tău? Aș asculta și m-aș smeri ca un pruncuț.
”1.În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăția cerurilor?
2. Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3. Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor.
5. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.” Ev. Matei, cap18.
Navem altceva mai bun de făcut decât să ne micșorăm și noi.
Putem fără frică să ne simțim iarăși mici și smeriți ca niste copilași care cred în Dumnezeu.
Amintește-ți de copilarie fără să regreți...
...și fii acum un copil ca atunci sau unul mai bun, mai copilăros, mai fericit.
