[mariaalexandra]

Oameni dragi, va multumesc mult pentru sfaturile voastre si pentru sustinerea voastra.

Vreau sa va spun ca am avut o discutie in contradictoriu cu el care m-a durut foarte tare. Ultima oara cand ne-am intalnit, ne-am asezat (din intamplare) in fata unei biserici, fiindca acolo erau banci. El mi-a spus ca nu intelege cum m-am schimbat, in sensul ca eu de ceva timp am inceput sa ma preocup de viata spirituala mai mult decat o faceam inainte. I-am spus ca eu am incredere in el, dar ca stiu ca nu s-a lepadat de patima aceea si ca nu vrea sa se lepede de ea. Simtindu-se vinovat, m-a atacat spunandu-mi ca eu sunt ''sfanta'', din cauza ca ma rog, merg la manastiri si ca ma spovedesc. Nu m-a durut nimic mai tare decat acest lucru: judecata lui asupra vietii mele. Si uitandu-ma in ochii lui, parca puteam simti ura celui necurat care vorbea din el.

M-am intristat foarte tare si mi-am dat seama ca eu nu mai pot face absolut nimic in cazul lui. Si ca nu mai pot ramane langa un om care ma amaraste si care ma tine in nesiguranta si care ma abate si trage in jos de la drumul meu in viata, de la munca mea, de la pasiunile mele. Ma doare enorm ca trebuie sa il las si i-am spus mai demult ca nu cred ca o sa intalneasca pe cineva care sa il iubeasca si sa il accepte asa cum am facut-o eu si mi-a marturisit, atunci cand era sa ma piarda definitiv (acum cateva luni), ca si-a dat seama ca e un om mizer si ca era sa ma piarda din prostia lui. Se pare ca nu am putut sa fiu pretuita.

Toata situatia a ramas in aer, trebuie sa ne vedem in fata sa ii spun toate lucrurile care m-au deranjat si de ce nu mai doresc sa continuam. O sa il las sa isi urmeze drumul, desi am vazut ce vorbise zilele trecute cu anumite individe, si imi dau seama ca o sa isi duca la implinire toate patimile legate de desfranare pe care eu nu am vrut sa i le indeplinesc.

Daca mai citeste cineva aici pe forum toata discutia si care are o problema legata de patimile prietenei/logodnicei sau prietenului/logodnicului, va indemn la ceva, la o concluzie la care singura am ajuns: daca omul de langa voi iubeste mai mult patima decat viata sfanta si implicit pe dumneavoastra si NU doreste sa se indrepte si nu arata niciun semn de indreptare, parasiti acea persoana cat mai degraba. Am avut noroc ca au fost doar 4 luni si ca nu am ajuns afundata mai tare in neantul acesta.

Doamne ajuta tuturor!

Maria Alexandra