Iar deosebirea in acest punct exista si intre Tatal si celelalte si celelalte doua Persoane fara ca de aici sa rezulte ca Dumnezeu e compus.
Precum Fiul e al doilea dupa Tatal, in ce priveste ordinea nu natura, asa si lucrarile sunt subordonate fiintei dumnezeiesti in ce priveste ordinea sau cauza, iar nu natura. Aceasta (natura) este tot dumnezeiasca.

Deosebirea este ca lucrarile sunt din fiinta iar fiinta nu e din lucrari.

Deosebirea este reala, caci daca nu s-ar deosebi lucrarile de fiinta nu s-ar zice ca sunt din fiinta. Caci la doua lucruri care nu se deosebesc nu se zice ca unul e din celalalt.
Altceva este cel ce voieste si altceva voirea, altceva cel ce lucreaza si altceva lucrarea.
Primul e cel ce misca, ultima e miscarea. Dar ambele sunt de aceeasi natura necreata la Dumnezeu, create la fapturi, si nedespartite.

Palama reprosa lui Achindin ca Il face pe Dumnezeu sau fiinta fara lucrari si deci fara puteri, caci lucrarea e manifestarea puterii, sau lucrare simpla. Amandoua alternativele exprima insa nonsensuri, imposibilitati. Fiinta fara putere si fara lucrare nu exista, iar lucrare suspendata in vid nu se poate inchipui.

Alchindin explica teza nedeosebirii intre fiinta si lucrari in sensul ca Dumnezeu este si fiinta si lucrare dar fiinta nu-i altceva decat lucrare si lucrarea nu-i altceva decat fiinta la Dumnezeu: "Socotim pe Dumnezeu fiinta lucratoare dar lucrarea nu e altceva decat fiinta."
Palama raspunde ca acestea sunt vorbe goale. Unul si acelasi nu poate fi si fiinta si lucrare, in sensul de identitate totala.

E firesc ca cele doua doctrine atat de deosebite intre ele sa aiba si consecinte deosebite in ce priveste raportul lui Dumnezeu cu lumea si cu omul. (Va urma)

(pag. 133-134)