[delia31]

În prealabil postat de laurastifter

Hristos a înviat!
Aşa cum ştim, joia aceasta (adică peste două zile), confraţii noştri creştini romano-catolici vor sărbători Înălţarea Domnului Iisus Hristos, în timp ce noi suntem încă în perioada pascală, urmând să ne bucurăm de acest praznic împărătesc săptămâna viitoare, pe data de 24 mai.
Acest fapt mi-a readus în minte următoarea întrebare (evident, retorică): de ce trebuie să ne bucurăm în zile diferite de prăznuirea principalelor evenimente ale istoriei mântuirii (mă refer în special la Învierea Domnului...)? Chiar nu s-ar putea găsi o soluţie pentru ca toţi creştinii să prăznuiască măcar Sfintele Paşti (cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii) la aceeaşi dată, să-şi poată spune "Hristos a înviat" începând din aceeaşi zi? Ce mărturie dăm noi în faţa necredincioşilor, păstrând această atitudine în relaţiile dintre noi?
Ştiu, mi se vor oferi explicaţii legate de diferenţele calendaristice... dar aceste detalii le ştiu şi eu de la cursurile de Liturgică. Totuşi... dacă diferenţele dogmatice sunt mult mai dificil de depăşit (pentru că fiecare creştin păstrează în suflet convingerea că aparţine adevăratei Biserici a lui Hristos, iar relativizarea învăţăturii de credinţă ar fi inacceptabilă), fixarea unei sărbători la aceeaşi dată ar fi, în opinia mea, un demers destul de simplu, având în vedere faptul că, din fericire, conţinutul teologic al acesteia este comun pentru ambele confesiuni.
Ce credeţi? V-aţi bucura ca toţi creştinii să stabilească toate sărbătorile (în special Sfintele Paşti) la date comune? Eu cred că aceasta ar fi o realizare istorică!

Doamne ajută!

Adevarat a inviat!

Laura, cred ca expresia aceasta a ta: „nici dragostea nu trebuie sacrificată pentru adevăr şi nici adevărul nu poate fi trădat sub pretextul iubirii”, e generata de mentalitatea veacului acestuia care in diverse moduri, ne obliga subtil si insidios sa le gandim separat, ca si cum ar exista un adevar fara iubire si o iubire fara adevar.

Cred ca lucrurile ar trebui un pic nuantate. Pentru ca Iubirea si Adevarul nu sunt niciodata separate, asa cum lumina nu e niciodata separata de soare. Iubirea si Adevarul sunt sinonime. Insa asta, numai si numai in/intru Hristos.

Conceptualizand iubirea si adevarul, practic cadem in capcana de a le gandi disjunct, ca si cum ele ar putea exista separat, unul fara altul.
In esenta, cred ca am mai amintit despre asta intr-o discutie despre acel citat al lui Dostoievski. Iti spuneam si atunci ca a gandi separat adevarul de iubire si a incerca sa gasesti o cale de compromis pentru a nu afecta nici pe unul, nici pe altul , e echivalent cu incercarea absurda de a separa soarele de lumina.

Nu spun ca ceea ce propui, nu ar fi dezirabil, din contra, toti vrem asta, insa, la o privire mai de adancime, practic, propunand o sincronizare calendaristica cu neortodocsii, in ciuda impedimentelor dogmatice, nu facem altceva decat sa gandim separat adevarul de iubire.
Si sa schimbam oarecum prioritatile si astfel sa ne instrainam cumva de duhul Liturghiei, unde spunem de fiecare data ,,sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh”.
Sa ne iubim, da, dar sa nu lasam adevarul sa fie terfelit. Ca toti sa fim una, ca toti sa spunem despre Dumnezeu si Maica Domnului si sfinti, acelasi lucru in esenta, chiar daca in diverse forme de exprimare specifice fiecaruia.
Sa ne iubim unii pe altii, dar cand altii (ma refer aici la atei si np) spun zeflemitor despre moastele sfintilor nostri ca sunt „cioante mucede de mortaciuni” cum procedam, desi le-am tot explicat ce si cum?

Sugerezi o sincronizare calendaristica, in ciuda impedimentelor dogmatice. Mie asta imi pare a numara mere cu pere iar rezultatul e un compot de agurida.

Cu alte cuvinte, daca tot nu e comuniune in acelasi duh, macar sa fie sincronizare. Daca tot nu e unire deplina de fond, macar sa mimam una de forma.

Si asta in ce scop? Demonstrativ. De ochii lumii atee. Ca sa demonstram ateilor, unor oameni cu simtul transcendentei amputat, ce anume?

E adevarat ca un crestin trebuie sa lumineze in lume, discret si neostentativ, in asa fel incat un necredincios, sa fie atras de acel ceva inefabil care e,
intr-o masura mai mare sau mai mica, asemanarea lui cu Dumnezeu.

Pe de alta parte insa, e un pic mai complicata treaba cu ateii. Exista atei cautatori, aflati deocamdata la jumatatea drumului dintre necredinta si credinta, si pot inclina inspre oricare, dar exista si atei carora, insasi ideea de divinitate, li se pare o bazaconie stupida si inacceptabila. Practic, sunt genul non-convertibil nici de ar invia cineva din morti sub ochii lor.

Pe de alta parte, (si aici vreau sa ajung), situatia noastra si a multor frati de-ai nostri ortodocsi nepracticanti, e din alt punct de vedere, mai de plans decat a ateilor.

A fi in relatii bune cu neortodocsii e admirabil dar asta nu ne exonereaza de vina de a nu fi facut tot ce e de facut pentru ortodocsii nepracticanti, care incet-incet se auto-exclud din Biserica lui Hristos. E ca si cum, un parinte ar fi mai preocupat de copiii vecinilor, in timp ce pe-ai lui ii lasa de izbeliste. Nu le neglijati nici pe unele, nici pe altele, ne invata Hristos.


Revenind la sincronizarea cronologica, sa nu uitam inca un aspect. Dupa cum se stie, in 1923 s-a adoptat noul calendar iulian la o consfatuire inter-ortodoxa in Constantinopol. Doar ca nu toate Bisericile Ortodoxe nationale au fost de fata.
De aceea, indreptarea calendarului a ramas sa fie adoptata de fiecare Biserica Ortodoxa la data pe care ea o considera potrivita, dupa ce in prealabil fiecare isi va fi pregatit credinciosii pentru a nu se crea tulburare si confuzie.

Cele mai multe biserici ortodoxe n-au asteptat prea mult pana sa schimbe calendarul, insa au ramas cateva care inca se mai raporteaza cronologic dupa vechiul calendar gregorian: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului. Toate aceste biserici se numesc "pe stil vechi", pentru ca praznuiesc sarbatorile cu data fixa dupa vechiul calendar gregorian.

Dupa ce sarbatoresti Nasterea Domnului intr-o tara ortodoxa cu calendar iulian, poti merge in Rusia ori Serbia dupa cateva zile si acolo vei mai sarbatori o data dupa calendarul gregorian.

Daca stai bine sa te gandesti, o nesincronizare de mai mica amploare exista chiar pe teritoriul Romaniei. In unele zone, Slujba din Noaptea Invierii se tine la miezul noptii, in timp ce in altele la 04.00 dis-de-dimineata. Deci? Nu ne sincronizam, dar asta nu inseamna prilej de poticnire.

In ciuda acestei nesincronizari calendaristice, comuniunea in acelasi duh ortodox cu aceste biserici nu este in nici un fel afectata. De ce? Tocmai pentru ca Biserica lui Hristos retine si praznuieste semnificatia si taina praznicului, nu data cronologica care poate diferi in functie de calendarul adoptat.
Biserica nu absolutizeaza cronologia, nici calendarul, care nu e decat un instrument relativ si schimbator de masurare a timpului. Or, stim ca prin praznicele Bisericii, noi anticipam Imparatia Atemporala sau Meta-temporala a Cerurilor.

De aceea ziceam ca nu se pot combina merele cu perele si sa dea gustul unui singur fruct.

In rezumat, avem deci doua tipuri de situatii, necombinabile.

1. Sincronizare cronologica cu neortodocsii dar fara comuniune liturgica si dogmatica cu ei
2. Comuniunea liturgica si in acelasi duh al invataturii ortodoxe, intre ortodocsii de toate natiile si calendarele, chiar daca uneori, fara sincronizare cronologica.