[mariamargareta]

Să facem o comparaţie între ce spune Biblia despre diavoli şi ce spui tu:

“Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. " (Iuda 1,6)

“Cum se face, ca ingerii care au cazut cu mult inainte sa fie Adam , datorita razvratirii lor au ajuns legati cu lanturi in iad si paziti, sunt si in rai alaturi de Adam si il ispitesc facandu-l sa cada?” (Bob2909, #82)

Deci la tine “sub întuneric” devine automat “iad”; pe deasupra, mai adaugi şi de la tine ceva, bomboana pe colivă, ca să sune mai convingător şi să înţelegem noi că de acolo nu mai au nici o şansă vreodată ca să mai iasă: “sunt păziţi”. De cine sunt păziţi? Asta ai uitat să spui.

Cartea lui Iov ne spune cu totul altceva: nu numai că nu sunt păziţi undeva sub pământ, dar se şi zbenguie în voia lor, dând târcoale încolo şi încoace pe pământ:

“Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".” (Iov 1,7)

Atunci cum rămâne cu lanţurile? Dar cu întunericul?

Ele exprimă mai degrabă o stare, decât un loc sau o suită de restricţii palpabile simţurilor. Îndată ce îngerii sunt duhuri, ei nu pot fi legaţi cu lanţuri. Atunci de ce Biblia spune că sunt legaţi?
Apostolul Iuda exprimă în cuvinte sărace, omeneşti, cumplita stare căzută a diavolilor, după ce şi-au nesocotit singuri vrednicia:

- întunericul exprimă despărţirea de Dumnezeu, care este Lumina;
- păstrarea sub robia întunericului exprimă hotărârea lui Dumnezeu de a nu le mai comuta vreodată pedeapsa despărţirii de El, care rămâne aşadar definitivă;
- lanţurile veşnice exprimă imposibilitatea lor potenţială de a se mai dezlega de patimi şi de a se redresa vreodată, ca să devină iarăşi din răi, buni.

Asta nu înseamnă că “săracii” diavoli ar avea cumva “mâinile şi picioarele” legate, sau că nu sunt slobozi la “gură”:

“Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru 5,8)