Nu am sfatuit pe nimeni draga mea Ana sa nu mearga la Sfanta Liturghie, imi pare nespus de rau daca asa s-a inteles. Am spus doar ca eu nu judec oamenii pe criteriul asta, ca merg sau nu, nu imi dau cu parerea ca daca nu merg nu se mantuiesc. Am dat un contraexemplu in acest sens, special ca sa-mi argumentez afirmatia. Si eu personal merg cand pot, nu in fiecare duminica, dar cand merg acolo sunt fericita, simt ca "mi-am luat doza" pe o saptamana. Este ca aerul pe care il respir si astept sa-l trag iarasi in piept. Din nefericire nu reusesc sa fac din asta o practica constanta... Dar sa stii ca simt cum imi slabeste legatura cu Dumnezeu cand nu trec multa vreme pe la biserica. Se mai intampla si alt lucru, daca nu merg doua-trei duminici la rand ma cuprinde o delasare, o moleseala, apar tot felul de probleme care trebuiesc rezolvate fix in ziua aia si chiar trebuie sa fac un mare efort de vointa sa le las balta pe toate si sa ma duc acolo. Cand ajung ma simt ca inecatul care a reusit sa iasa de sub apa cand nici nu mai avea vlaga sa incerce sa iasa la suprafata. Simt cum ma traverseaza curenti prin tot corpul si mi se intareste legatura cu Dumnezeu, ii simt iubirea, sufletul meu se bucura acolo si ii multumesc Domnului ca m-a ajutat sa trag de mine sa merg in Sfanta Biserica, ca a pus El puterea si voia Lui peste neputinta si reaua mea vointa. Asadar nu sfatuiesc pe nimeni sa nu mearga, dimpotriva, acolo unde se strang mai multi in numele Domnului, este si El prezent si lucreaza in fiecare. Chiar am citit undeva ca unii merg si spun ca nu simt nimic, este adevarat, mi s-a intamplat si mie asta demult cand era doar o formalitate si o traditie mersul la biserica. Intre timp am invatat ca mergand acolo trebuie sa ai inima deschisa si sa asculti cu ea, nu cu urechile, sa lasi sa patrunda in tine taina Liturghiei si asta se poate prin rugaciune, prin rugaciuni scurte precum "Doamne Iisuse..." sau "Nascatoare de Dumnezeu..." sau "Cuvine-se cu adevarat..." Sufletul trebuie tinut in "priza", conectat la aparate (la Dumnezeu) pentru ca orice comunicare fie ea chiar si cu Dumnezeu este bilaterala, degeaba e prezent Dumnezeu daca omul este absent. Dialogul necesita participare activa, empatie, deschidere. Doamne ajuta!