[windorin]

În prealabil postat de netsky

Arsenie Boca spunea ca ar fi bine ca omul sa se roage la Dumnezeu sa-l pedepseasca aici pe pamant pentru greselile sale, deoarece amarnice sunt judecatile Domnului pe lumea cealalta (mai spunea acesta ca toate nenorocirile vin peste om din pricina pacatelor nespovedite sau nedezlegate de duhovnic).

O alta intrebare ar fii: Dupa ce omul isi spovedeste pacatele si dupa ce acesta primeste impartasania este stearsa oare si pedeapsa pentru pacatele facute?
Mai trebuiesc platite acestea prin suferinta?

Cuvantul parintelui Arsenie se potriveste mai ales celor necredinciosi, care nu se spovedesc si nu se impartasesc cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Cei necredinciosi, prin rabdarea si patimirea necazurilor fara voie, isi micsoreaza osanda. Sfantul Ioan Gura de Aur spune, cumva, acest lucru. Vor suferi mai putin, pentru ca au suferit o parte din pedeaspa in aceasta lume.

Cat despre cei credinciosi, ei nu trebuie sa isi mai ispaseasca pacatele. Aceasta este o invatatura romano-catolica, prin care se crede ca Iisus Hristos a ispasit numai o parte din pacatele fiecarui om, iar restul trebuie ispasit de fiecare in parte (parca asa zic ei).

Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu a ispasit complet pacatele neamului omenesc. Prin marturisirea cu pocainta a pacatelor si prin unirea cu Trupul si Sangele Sau, omul nu mai are nimic de ispasit. Suferinta care urmeaza in viata omului este o urmare a pacatelor, dar nu trebuie intreleasa ca ispasire.

Incerc urmatoarea imagine.
Pacatele sunt precum focul care incinge un fier. Ispasirea pacatelor este precum stingerea focului. Iar suferintele care urmeaza pacatelor sunt precum fierbinteala care ramane asupra fierului ars in foc, desi focul a fost stins. Suferintele, adica urmarile pacatelor, se imputineaza in masura in care se imputineaza si pacatele, adica fierul se racesc in masura in care nu se mai aprinde alt foc.

În prealabil postat de netsky

Nu exista oare nici o cale prin care sa dobandim stergerea pedepselor pentru pacatele noastre?

Durerile si suferintele din viata noastra nu sunt pedepse pentru pacate, ci urmari ale pacatelor. Trebuie sa ne fortam sa intelegem diferenta intre pedeapsa si urmare. Iisus Hristos a fost pedepsit pentru pacatele noastre. Noi nu mai suntem pedepsiti pentru pacatele noastre, caci nici un om nu ar putea sa rabde si sa poarte socoteala pacatelor sale.

Spre exemplu.
Doi tineri se apropie trupeste, ani de zile, folosind anticonceptionale. La un moment dat, din mila lui Dumnezeu, inteleg nefirescul faptei lor, se pocaiesc, se spovedesc, tin un canon de nevointa si rugaciune, apoi primesc dezlegarea pacatelor si impartasirea cu Sfintele Taine. Ei nu mai trebuie sa'si ispaseasca pacatele, adica sa fie pedepsiti pentru pacatele lor trupesti, insa trupul, care a fost gresit folosit, adica nu a functionat dupa "manualul" sau, nu isi mai poate reveni la normal. Prin urmare, faptul ca cei doi nu mai pot zamisli copii nu trebuie inteles ca si pedeapsa, ci ca urmare a pacatelor, care au stricat buna functionare a trupului. Aceasta schema se repeta in cazul fiecarui pacat.