[CristianR]

Eu cred că și bunul-simț ne învață câte ceva, dacă-l ascultăm. Imaginați-vă sumedenie de insule aride, unde oamenii trăiesc doar din pescuit. Ce ar putea mânca în zilele de post? Dau deoparte peștii și mănâncă ce mai rămâne (așa-numitele fructe de mare). Este un pogorământ.

Dar la noi, care avem toate bunătățile de post, ce ar însemna să mai adăugăm și fructe de mare? N-ar fi un moft? Am aflat de la tatăl meu cum se postea la țară în vremea copilăriei lui. Când ieșeau din Postul Mare, pe oameni îi lua vântul de slabi ce erau. Pentru că mâncau doar fasole fiartă, cartofi fierți, varză fiartă, toate cu mămăligă sau pâine, niște nuci, prune uscate. Fără ulei.

Noi, însă, care găsim la supermarket mii de sortimente inclusiv de post, fructe, semințe la discreție, vrem să ne amăgim că postim, mai adăugând și tot felul de alte bunătăți. Da, cum spunea părintele de mai sus, fără foame și sete nu este post.