View Single Post
  #1565  
Vechi 12.04.2019, 14:30:21
Moroco's Avatar
Moroco Moroco is offline
Member
 
Data înregistrării: 09.04.2019
Locație: Cluj-N
Religia: Ortodox
Mesaje: 85
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Oare si tu citesti si crezi (fara sa-ntelegi)?

La Facere nu li s-a mai promis cea ce fusese promis din veci.

La inceput, "inainte de cadere", oamenii nu traiau nemurirea si vesnicia practic, ci doar ipotetic(iluzoriu, cu conditia respectarii legilor Raiului). Ei si acum traiesc ca atunci, tot iluzoriu, pentru ca nu se pot lepada "de sine"( de trup); ei si astazi "cad" ca si atunci, de la ipoteza lepadarii de sine. Darurile nu pot fi conditionate, asadar, mantuirea nu e un dar, ci o "performanta" pe care omul o poate atinge dupa un "parcurs al acestei vieti in trup" fara greseala.
Acesta este practic Adevarul, nimic mistic.

Mantuirea a fost fagaduita inainte de Facere (ca o Scrisoare de Intentie) pentru ca orice aspect al Facerii(creatiei) sa fie supus acestui scop. De aici reiese limpede ca EVOLUTIA este scopul Facerii Universului.

Tu poti sa crezi ce vrei, dar va trebui sa te hotarasti: ori inainte(ca-n Scriptura), ori dupa "cadere"(cum ti s-ar parea tie corect), nu se poate si una si alta, caci Dumnezeu nu minte(Tit1,2).
Înțeleg cam ce vrei să spui tu și cred că ai dreptate pe undeva... simplific:

Rostul întregii creații e Mântuitorul (Domnul, Sfântul, Hristos, Iisus, Cuvântul)
... iar acest rost este dat de sf. Treime mai înainte de creația propriuzisă, mai înainte de primele 7 zile, adică a fost și este Voia lui Dumnezeu din iubire apărută în ''clipa'' când a iubit și a creat acel proiect, mai înainte de toate veacurile, deci încă de atunci din veșnicia divină de dinainte de creație.

Dacă asta vrei să spui atunci musai cred că ai dreptate căci așa este.
El este rostul oricărui rost dăruit mai înainte de toți vecii și deci practic prin El și în El găsim și promisiunea Tatălui și a sfintei Treimi privind mântuirea și viața veșnică.

Altfel e de neînțeles să dea cineva o promisiune cuiva când nu există niciun rost pentru ea și acela nu are nevoie de ea.

Spui:
Citat:
Darurile nu pot fi conditionate,
Tocmai, darul Domnului, (iubirea veșnică și pură) la început este un dar necondiționat însă dacă omul este îndărătnic atunci darul devine condiționat de credință, de neprihănire, de sfințenie... spunând că DREPȚII vor moștenii ceea ce le-a fost făgăduit încă de la întemeierea lumii, Cerul și Pământul căci pentru ei au fost create toate și chiar mai mult, sfinții și plăcuții Domnului vor moștenii și Cerul cel Nou și Pământul Cel Nou ce va să fie.

Deci vezi darul se dă necondiționat, dăruitorul având încredere în primitorul darului însă darul se poate pierde, omul necredincios și iubitor de sine care nu urmează Domnului ci trage spre interesele personale pierde treptat darul credincioșiei, apoi al credinței și apoi darul vieții veșnice prin neascultare și cerbicie în contrazicere și negare sau în plăceri și desfătări josnice... deci darul împărăției poate fi luat de către Dumnezeu de la cei răi căci Duhul Sfânt se va reîntoarce la Dumnezeu și nu va rămâne pururea în oamenii necredincioși, neascultători, neiubitori și răi.
__________________
Morocoșul e școlarul vsovi ce învață lepădarea de sineu-tueutu-e-și-u și de lume. Pentru asta cred că ar fi bine să citim cu credință din Cuvânt. (Fac ''reclamă'' (ne-mascată) propriei mele credințe. Constituția dă voie. Sper că nu se supără nimeni prea tare.)

Last edited by Moroco; 12.04.2019 at 14:57:57.
Reply With Quote