Deci sunt un esec, trebuia sa ma sinucid mai de mult..?Dar abia acum realizez asta, si-mi pare rau.Imi pare rau pentru ca trebuie.Trebuie sa lucrez la o croitorie, desi in conditiile in care noi stam zilnic avem posibilitatea sa n imbolnavim.Eu si multe alte persoane cu care am vorbit au fost spitalizate caci s-au imbolnavit(eu m-am accidentat la munca)..A fost groaznic sa stau in spital.Si acum sa ma intorc in acest loc care nu-mi promite decat vagi iluzii ca traiesc?..Am studiat teologia si profilul l-am avut limbi straine.Am invatat bine si mi-am castigat respect in societate, ca stiam sa vorbesc in termeni diferiti de alte persoane, sau ce?Dumnezeu stie ce prostii ziceam, imi pare rau de multe din lucrurile pe care le zic odata crezand ca sunt bune si apoi...De aceea ma incapatanez cateodata si nu mai vorbesc..ca sa nu mai am de ce sa regret..si totusi..Apropo, am 22 de ani, mersi de raspuns si sa stii ca eu nu as comite suicid, nu am puterea as o fac, din pacate..poate sa am noroc sa..eh, cn stie(sunt nebuna ca inca mai sper ca ceva o sa se schimbe..sunt!)Imi cer scuze, totusi asta cred..