View Single Post
  #16  
Vechi 22.01.2019, 21:07:30
Vladimir M Vladimir M is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 04.04.2018
Locație: București
Religia: Ortodox
Mesaje: 13
Implicit

,,Nici în profesiile astea nu ajung toți, sunt puțini care reușesc raportat la numărul total de aspiranți care erau la început de drum și de concurența pe loc."

Nu e deloc același lucru: dacă vrei să te faci chirurg și să zicem nu iei examenele respective, există o mulțime de meserii similare pe care le poți alege ținând cont de cunoștințele acumulate. Dacă te faci sportiv și după 4-5 ani îți dai seama că nu faci față e foarte greu să-ți schimbi meseria astfel încât să ai o meserie cât de cât...iar o meserie intelectuală nu prea ai cum să mai ai...

Până pe la 14 ani nu fac mai mult de 2 ore antrenamente pe zi, nici nu mai țin minte peste 20 de ani din acea perioadă așa trece de repede, la vârsta aceea e mai mult o joacă nu se ia în serios.

Nici n-apucă să investească mult, dacă nu ajung în faze finale sferturi/semifinale/finale la concursuri dedicate naționale și internaționale se lasă pur și simplu.

Nu ai dreptate. Eu am vrut să fac ping-pong de performanță prin clasa a VI-a și mi s-a spus că trebuie să vin la antrenament în fiecare zi. M-am gândit ce înseamnă asta și am renunțat pentru că vroiam să mă țin de carte.

Poate unul care proiectează și deci gândește un complex sportiv, e la fel de important ca și cel care folosește baza, dar numele lui nu va rămâne nicăieri.

În termeni absoluți ai dreptate. Diferența între un sportiv și proiectant de complexe sportive este că primul face o activitate care se vede la televizor și dacă e bun poate să încânte și atrage fani, creează emoție, spectacol, plăcere în rândul telespectatorilor. Munca proiectantului de complexe sportive nu prea încântă pe nimeni...poate pe pasionații de arhitectură...
Reply With Quote