View Single Post
  #105  
Vechi 09.06.2017, 23:35:31
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de stefan florin Vezi mesajul
Primul a fost pe pamant, iar al doilea se afla in ceruri

dar tu ai amice vreun argument ca Adam era supus mortii fizice, inca de la creearea lui? Biblia spune ca: "Din toți pomii din rai poți să mănânci,iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!". Observi ca Adam in ziua in care a mancat din pomul oprit a cunoscut moartea, nu inainte?!

daca oamenii au un suflet nemuritor, atunci DE CE Dumnezeu l-a mai salvat pe Noe si familia lui? Dumnezeu nu a creeat nimic, ca mai apoi sa-si eradicheze creatia

ALOHA
Orice trup al naturii terestre(chiar si din acel Eden al tau de dinainte de interdictie) este supus schimbarii(adica mortii). Materia nu e perfecta(vesnica), decat perfectibila, adica in permanenta schimbare. Prin urmare trupul lui Adam era fizic "mortal", iar sufletul lui a devenit supus mortii abia dupa neascultare, el facand acelasi lucru si inainte, cand nu i se interzisese nimic. El nu a cazut efectiv, ci a dezamagit ca nu s-a ridicat la scopul atribuit lui. Ca o masina de formula 1 care n-a castigat cursa pentru care a fost construita pentru ca sufletul soferului care a condus-o (desi a facut tot posibilul) a clacat desi prin contract i se cere victoria.

Dumnezeu nu a creat pe Adam, ci a creat lumina din ziua intai, adica mantuirea, cu alte cuvinte, evolutia materiei de la zero la El Insusi, omul aflandu-se in ultimul stadiu al evolutiei, stadiu in care a aflat ca Eva il "intarzie" de la mantuire fiindca il ademeneste sa guste din trupul ei.

2. Și în mijlocul pieței din cetate, de o parte și de alta a râului, crește pomul vieții, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-și rodul; și frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.(Apoc22,2)
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote