În prealabil postat de N.Priceputu

Sunt adesea contrariat de prezenţa în număr mic a semenilor mei după trup la slujbele din biserici. Şi mă întreb care este cauza. Poate o explicaţie să fie faptul că slujbele se adresează mai mult inimii decât minţii şi, prin urmare, sunt mai uşor receptate de către femei? Sau ceea ce se adresează minţii este într-o formă în care ne-am pierdut deprinderea de a gândi. Am devenit, probabil, prea analitici în gândire, iar biserica ni se adresează într-un limbaj simbolic, tainic. Ce credeţi?