Ei, e un pic mai mult...
E locul unde m-am nascut si de care voi fi legat ""ombilical"" toata viata mea, si pentru ca locul acela face parte din acea tara, se extinde legatura la toata tara...
E locul unde ma duc la mormintele parintilor, bunicilor, strabunicilor, acolo unde mi-s radacinile.... si durerile
La mine-acasa iarna e mai iarna, vara-i mai vara, aerul miroase a acasa.. Cel putin un capitol fericit din viata, copilaria, e strans legat de tara, de sat, de ulita satului, apoi de cartier, de drumul spre casa de la scoala (stiam toate soneriile de la porti!), iar drumul nu ducea drept, era totdeauna cotit pe undeva, pe la vreun prieten (nu de joaca, ci cate un om mai in varsta caruia ii era drag sa sporovaiasca cu noi copiii), ori la nenea pantofaru' sa mai schimbam o vorba, ori la nenea Vincze sa ne dea din gradina o zmeura, o agrisa, strugurei, un mar, depinde de sezon, ori in coștei (ca trebui sa sa vedem ce-a mai aparut nou la biserica din Dealul Calvariei veche de vreo 1100 ani), era musai sa trecem pe-acolo sa ne zgaim iar la toate crucile alea interesante, cu litere necunoscute, si era musai-dar musai sa coboram dealul pe ghiozdan direct in curtea Milenei, nu pe drum, ca pe-acolo umblau toti-asa n-avea nici un farmec! ori de parcul Babes, in care niciodata nu am intrat altfel decat sarind gardul, in copilarie...
Oricat de frumos si de bine a fost in alte locuri pe unde am calatorit, tot acasa m-am simtit in largul meu.
Nu prea stau eu bine la capitolul poezie....
Am stat o perioada buna de vreme departe de Ardeal, dar in tara. Oricat de frumos a fost acolo, si a fost, oricat de bine a fost, si a fost, tot mai bine-mi era cand ma apropiam de Cluj.... Eu nu cred ca as rezista departe de tara, oricat de jalnic ar suna asta...
Cand aud cantecele noastre populare, simt eu acolo ceva in piept...ceva ce nu simt nici de mi-ar canta cei mai tari cantareti francezi, englezi, americani, etc... Nu misca nimic acolo in piept..
Cand vad dansurile noastre populare, nimic nu-i mai frumos, oi fi eu subiectiva, dar ale noastre mi se par cele mai faine, ai nostri au costumele cele mai faine, etc.... Chiar asta seara am asistat la un spectacol... Ei, frate, tot ai nostri mi-au placut. Nu le neg meritele celorlalti, dar ale mele-mi merg la inima..
Sa nu mai vorbim de colinde, de sarbatorile noastre, de Pasti, de biserica noastra....
Ma opresc...

Dar... nu e obligatoriu ca toata lumea sa simta la fel...