Cu adevarat parintele este intre noi! Mi-a povestit odata monahul Iachint (ucenicul ce l-a ingrijit pe parintele) ca odata a venit un om oarecare la parintele Cleopa. Batranul i-a daruit o carte si a scris pe ea atat; rabdare rabdare rabdare! Anii au trecut, omului respectiv i-a ars casa. Tot a ars mai putin cartea daruita de parintele si o icoana a Maicii Domnului. Intr-un moment de durere a deschis cartea si a gasit scris... rabdare rabdare rabdare..
Alta data o crestina ce avea mare evlavie la parintele i-a asezat poza sprijnita de o vaza cu o floare uscata in ea. Dimineata cand s-a trezit floarea inflorise.